33 de definiții pentru curat (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURAT, -Ă, curați, -te, adj., adv. I. Adj. 1. De pe care s-a scos murdăria, lipsit de murdărie, de praf, de pete etc. ◊ Expr. (Substantivat) A trece (sau a scrie etc.) pe curat = a transcrie ceva, fără greșeală sau corectură, pe altă foaie sau pe alt caiet. ♦ (Despre aer) Lipsit de impurități; proaspăt. ♦ (Despre o încăpere, o casă) Bine întreținut; îngrijit. ♦ (Despre vase) Din care se poate mânca sau bea. ♦ (Despre ființe) Care iubește curățenia. 2. Fig. Fără vină, decent, ireproșabil (ca ținută, comportare). 3. Fig. Cinstit, sincer, leal. ♦ Pur, nevinovat, cast. 4. (Despre cer, văzduh) Fără nori; senin, clar. ♦ (Despre apă, lacrimi, pietre prețioase etc.) Transparent, cristalin, limpede. 5. Pur, neamestecat. Grâu curat. 6. Fig. (Despre voce, glas etc.) Sonor, clar, cristalin. 7. Fig. Lămurit, deslușit, clar, deschis. ◊ Expr. (Fam.) Vorbă curată = vorbă spusă fără înconjur, în mod categoric. 8. Veritabil, autentic, adevărat. 9. (În superstiții) Asupra căruia nu apasă un blestem sau o vrajă; care nu este sub influența diavolului. ◊ Expr. Nu-i lucru curat = este ceva la mijloc, a intervenit ceva anormal, nefiresc. II. Adv. Clar, precis, întocmai, exact. – V. cura2.

curat3, ~ă [At: COD. VOR. 116/1 / Pl: ~ați, ~e / E: cura1] 1 a (Înv) Curățat de foi sau de boabe. 2 a (Înv) Sănătos. 3 a (Îvr; d. deal sau vârf de munte) Fără negură. 4 a (Îvr; d. deal sau vârf de munte) Fără zăpadă. 5 a (Pop; fig) Fără obstacole. 6 a (Pop; fig) Sărac. 7 a (Înv) Iertat. 8 a Lipsit de murdărie Si: nemânjit, nepătat, neprăfuit, nesoios. 9 a (Înv; fig) Neîntinat. 10 a (Îvr; în superstiții; îs) Lunea ~ă (sau marțea ~ă etc.) sau moșii cei ~ați Fiecare dintre zilele săptămânii care urmează după prima zi a fiecărei luni când se fac molitve și pomeni. 11 sn (Îe) A trece (a scrie etc.) pe ~ A transcrie ceva, fără greșeală sau corectură, pe altă foaie sau caiet. 12 a (D. substanțe, materii, metale prețioase) Care nu conține corpuri străine Si: adevărat, neamestecat, pur. 13 a (Îs) Piatră ~ă Piatră scumpă Si: nestemată. 14 a (Pop; îs) Vin ~ Vin veritabil, necontrafăcut. 15 a (Pop; fig; îs) Bani ~ați Bani obținuți prin muncă. 16 a (Pop; îs) Venit ~ Venit net. 17 a (Fig; d. comportament, ținută) Ireproșabil. 18 a (Fig; d. inimă, suflet, sentimente, cuget etc.) Sincer. 19 a (Fig; d. cer, văzduh) Senin. 20 a (Fig; d. glas, voce) Clar. 21 a (Fam; îs) Vorbă ~ă Vorbă spusă fără înconjur. 22 a (Pop; îs) Treabă ~ă Lucru clar. 23 a (Fig) Lămurit. 24 a (D. aer) Lipsit de impurități Si: proaspăt. 25 a (D. o încăpere, o casă) Îngrijit. 26 a (D. apă, lacrimi, pietre prețioase etc.) Transparent. 27 a (D. vase) Din care se poate mânca sau bea Si: (pop) nespurcat. 28 a (Fig; d. sânge) Nobil. 29 a (Fig; d. moarte) Naturală. 30 a (D. ființe) Care iubește curățenia. 31-32 a, av Ordonat. 33 a (Fig) Cinstit. 34 a (Fam; d. femei) Fără menstruație. 35 a (Pop; mai ales despre fete) Cast. 36 a (Fam) Care nu are sau nu a avut (în timpul din urmă) relații sexuale. 37 a (Pop; îs) Duh ~ Duh sfânt, benefic. 38 a (Pop; îs) Prea ~ (fecioară) Maica-Domnului. 39 a (Pop; în superstiții) Care nu este sub influența diavolului. 40 a (Pop; în superstiții) Asupra căruia nu apasă un blestem, o vrajă. 41 a (Fam; îe) A nu fi (lucru) ~ A fi ceva (anormal) la mijloc Si: blestemat, nefiresc. 42 a (Pop; d. ochi) Binevoitor. 43-44 a, av (Înv) Evident. 45 a (Muz) Care respectă (strict) principiile armoniei.

curat2 sn [At: SANDU-ALDEA, A. M. 133 / Pl: ~uri / E: cura1] (Înv) 1 Vremea când se curăță porumbul. 2 (Reg; d. jocuri; îlav) Pe (sau la) ~e Pe câștigate.

curat1 sm [At: DA / Pl: ~ați / E: fr curé] Preot paroh în biserica catolică.

CURAT, -Ă, curați, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Lipsit de murdărie, de praf, de pete etc. ◊ Expr. (Substantivat) A trece (sau a scrie etc.) pe curat = a transcrie ceva, fără greșeală sau corectură, pe altă foaie sau pe alt caiet. ♦ (Despre aer) Lipsit de impurități; proaspăt. ♦ (Despre o încăpere, o casă) Bine întreținut; îngrijit. ♦ (Despre vase) Din care se poate mânca sau bea. ♦ (Despre ființe) Care iubește curățenia. 2. Fig. Fără vină, decent, ireproșabil (ca ținută, comportare). 3. Fig. Cinstit, sincer, leal. ♦ Pur, nevinovat, cast. 4. (Despre cer, văzduh) Fără nori; senin, clar. ♦ (Despre apă, lacrimi, pietre prețioase etc.) Transparent, cristalin, limpede. 5. Pur, neamestecat. Grâu curat. 6. Fig. (Despre voce, glas etc.) Sonor, clar, cristalin. 7. Fig. Lămurit, deslușit, clar, deschis. ◊ Expr. (Fam.) Vorbă curată = vorbă spusă fără înconjur, în mod categoric. 8. Veritabil, autentic, adevărat. 9. (În superstiții) Asupra căruia nu apasă un blestem sau o vrajă; care nu este sub influența diavolului. ◊ Expr. Nu-i lucru curat = este ceva la mijloc, a intervenit ceva anormal, nefiresc. II. Adv. Chiar, precis, întocmai, exact. – V. cura2.

CURAT2, -Ă, curați, -te, adj. 1. Lipsit de murdărie, de pete; care nu mai are murdărie, praf etc. Își luă niște haine curate. ISPIRESCU, L. 16. Nurorile... așezară baba într-un așternut curat. CREANGĂ, P. 13. ◊ (Adverbial) Mîncînd tot lucruri simple, dar sănătoase și curat gătite, e învederat că nu se cade ca el să ceară mai mult. ODOBESCU, S. III 39. ◊ Expr. A trece (sau a scrie, a copia) pe curat = a transcrie (fără greșeli) pe altă foaie sau caiet. A ieși, sau a scăpa cu fața curată (sau cu obrazul curat) v. față. A ieși (sau a scoate pe cineva) basma (sau batistă) curată v. basma. ♦ (Despre aer) Lipsit de impurități, pur, proaspăt, plăcut de respirat. Aerul curat al dimineții îi pătrunse în piept, ca o băutură răcoritoare. DUMITRIU, V. L. 71. ♦ (Despre o încăpere, gospodărie) Ținut în curățenie, îngrijit. Am intrat pe urmele mamei Anghelina în bucătăria curată. SADOVEANU, N. F. 23. ♦ (Despre ființe) Care nu se murdărește sau nu murdărește nimic în jur; care iubește, care respectă curățenia. Un copil curat. 2. Fig. Fără vină, fără greșeală, ireproșabil ca comportare, ca ținută. Toate gîndurile lui se abătură asupra acestei vieți curate. VLAHUȚĂ, O. A. III 36. Au de patrie, virtute nu vorbește liberalul, De ai crede că viața-i e curată ca cristalul? EMINESCU, O. I. 150 3. Fig. Lipsit de perfidie, cinstit, sincer, leal. Aducea, cu veselia curată a chipului și a vorbei lui, nu știu ce aer proaspăt și. sănătos. VLAHUȚĂ, O. A. 511. Azi cînd a mea iubire e-atîtă de curată... Azi văd din a ta vorbă că nu mă înțelegi! EMINESCU, 0. I 233. Mori, mîndră, să mor și eu.,. Și să ne facă o groapă, Să ne-ngroape totodată... C-a fost dragoste curată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 57. 4. (Despre vase) în care nu sînt murdării, din care se poate mînca sau bea. 5. (Despre cer, văzduh) Fără nori, senin, clar, luminos. Prin văzduhul curat și care începuse să se umple de umbra albastră a serii, trecu o fluturare grăbită și statornică de aripi. DUMITRIU, B. F. 133. Cerul era curat și luminos ca-n zorii zorilor; doar cîteva stele mari mai pîlpîiau, înfricoșate și mirate, gata parcă și ele să moară. REBREANU, R. XI 105. Mai dulce steaua lucește-n miez de noapte, Și-n zori seninul pare mai vesel, mai curat. ALECSANDRI, P. I 125. ♦ (Despre apă, lacrimi, pietre prețioase etc.) Transparent, limpede. Plînse... lăcrimi curate ca diamantul. EMINESCU, N. 27. 6. (Despre voce, glas etc.) Limpede, clar, sonor, cristalin. Un glas așa de dulce și de curat... încît părintele Sosoi... la cea întîi notă zisă de Pisălog începea să plîngă ca un copil. CONTEMPORANUL, VI 197. ◊ (Adverbial) Vei binevoi a le învăța pe de rost, pentru ca să le poți cuvînta curat și pe înțeles. NEGRUZZI, S. I 8. 7. Fig. Lămurit, deslușit, clar, cinstit, deschis. Cu ăștia o s-avem o dală și-o dată O răfuială! Și socoteala curată O s-o scriem cu altă cerneală! DEȘLIU, G. 10. ◊ Expr. (Familiar) Curată Socoteală = lucru clar, indiscutabil. De-i lovi bărbatul cu lopățica... Se duce de-a tumba peste nouă mări și nouă țări... curată socoteală. ALECSANDRI, T. I 104. Vorbă curată = vorbă spusă fără înconjur, pe șleau, categoric. Vorbă curată! nici un al doilea Nimrod, vînătorul biblic, nici un al doilea sfînt Hubert, vînătorul minunat al creștinilor, eu unul n-am să mă fac. ODOBESCU, S. III 13. ◊ (Adverbial, construit cu verbul «a spune») Soare luminat, Spune-mi tu curat Și adevărat: Văzut-ai ori ba... Fată ca a mea? RETEGANUL, P. IV 3. Atunci curat iți spun că nu mai ai ce căuta la casa mea. CREANGĂ, P. 193. Iar tu de omor Să nu le spui lor. Să le spui curat Că m-am însurat Cu-o mîndră crăiasă, A lumii mireasă. ALECSANDRI, P. P. 21. 8. (În opoziție cu amestecat) Fără corpuri străine, pur. Ne-or dărui C-un colac De grîu curat. TEODORESCU, P. P. 16. ◊ (Poetic) Soarele-mpletea cu aur argintul lui curat din plete. GOGA, C. P. 11. 9. (În opoziție cu fals) Veritabil, autentic, adevărat. Mi-a vîndut o sticlă proastă drept un diamant curat. ALEXANDRESCU, P. 179. ◊ Fig. Mi se părea, voinic, stufos și încărcat de ani, cum era, o minune curată. GALACTION, O. I 208. Eu ți-am spus curatul adevăr. ISPIRESCU, L. 42. 10. (În superstiții, mai ales în construcții negative) Asupra căruia nu apasă blestem, vrajă, care nu-i sub influența, sub puterea demonilor. Ori casa asta nu-i curată, ori s-a cutremurat pămîntul. CREANGĂ, P. 302. ◊ Expr. Nu-i lucru curat = este ceva la mijloc, a intervenit ceva anormal, nefiresc. Mașinca simți că nu e lucru curat, își cunoștea fratele prea bine, pentru ca să nu-i priceapă mișcările, chiar din depărtare. BASSARABESCU, V. 22. Păsările îi cunoșteau, ele știau că nu-i lucru curat. RETEGANUL, P. IV 68. El pricepuse că beția aia d-atuncea nu fusese lucru curat. ISPIRESCU, L. 107. Bine că am scăpat de belea; că nici lucru curat n-a fost aici. CREANGĂ, P. 68.

CURAT1 n.: A scrie (a trece sau a copia) pe ~ a scrie (a trece sau a copia) un text de pe ciornă într-o formă îngrijită. /cf. lat. curare

CURAT3 ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu este murdar; care nu are pete. ◊ A scăpa cu obrazul ~ a ieși nepătat dintr-o situație dubioasă. 2) Care iubește curățenia. 3) fig. Căruia nu i se poate reproșa nimic; fără prihană; cinstit. 4) (despre cer) Care este senin. 5) (despre apă, pietre prețioase) Care este fără impurități; limpede; străveziu. 6) (despre aer) Care nu este viciat; proaspăt. 7) (despre glas) Care este sonor; cristalin. 8) Care nu este amestecat cu nimic; pur. Aur ~.Nu-i lucru ~ este ceva la mijloc; ceva nu este în ordine. /cf. lat. curare

curat a. 1. în opozițiune cu murdar: apă curată; 2. fig. nepătat: cu cuget curat; 3. natural: nu-i lucru curat; 4. sincer: vorbă curată; 5. fig. onest: sărac și curat. [Lat. COLATUS, străcurat, limpede]. ║ adv. 1. adevărat: te om avea curat ca pe o mamă CR.; 2. limpede: i-am spus curat că nu primesc.

curát, -ă adj. (d. lat. curatus, îngrijit, curat, acurat, saŭ d. côlatus, part. d. côlare, a strecura. V. cur 2). Pur, limpede: apă curată. Pur, neamestecat: aur curat. Senin, limpede: aer curat. Spălat, curățat: mînĭ, rufe, pahare curate. Fig. Nepătat, cast, nevinovat, neprihănit: cuget curat, dragoste curată. Curatu adevăr, puru adevăr. Sărac și curat, sărac și onest. Aicĭ nu e lucru curat, e ceva neonest, e vre-o uneltire la mijloc. Curat la inimă, cu inima curată, fără perfidie. A ĭeși basma curată, a scoate pe cineva basma curată, a ĭeși, a scoate nevinovat, necompromis (cam iron.). Maĭca Prea Curată, Maĭca Domnuluĭ. Adv. În mod curat, fără pată, fără murdărie: om curat îmbrăcat saŭ îmbrăcat curat, curte măturată curat. Adevărat, clar: ĭ-am spus curat că nu vreaŭ. Acest om e curat dracu, e chear dracu, e dracu gol. Curat că e dracu, adevărat că e dracu. Curat așa, chear așa. Pe curat, pe o hîrtie curată după ce aĭ redactat definitiv: a scrie. a transcrie o scrisoare pe curat.

ACURAT I. adj. Cu mare îngrijire, cu multă băgare de seamă, cu luare aminte pînă în cele mai mici amănunte. II. adv. 1 Cu îngrijire 2 Întocmai [germ. akkurat< lat.].

CERUL CURAT DE TRĂSNET NU SE TEME (pr.) = Cine-și caută de datorie, nu are frică de bănat.

mâini curate sint. s. Ancheta magistraturii italiene deschisă în februarie 1992 împotriva corupției, în special în rândul oamenilor politici ◊ „Dosarul «Mâini curate» [...] poate să ducă la o veritabilă lovitură de grație dată clanurilor politice.” ◊ „22” 25 II5 III 93 p. 16. ◊ „Scandalul dezvăluit de operațiunea «Mâini curate» sparge cadrul obișnuitului pentru că el implică nu doar una-două personalități, ci ansamblul societății.” R.l. 26 III 93 p. 5. ◊ „Ancheta «Mâinilor curate» se strânge din nou în jurul foștilor demnitari italieni acuzați de corupție.” R.l. 18 V 94 p. 9 (trad. în rom. a sintagmei italiene mani pulite)

preacuráta adj. f. (după vsl. prĭečista). Precista, Maĭca Domnuluĭ, imaculata fecĭoară. – Se scrie și prea curata și prea-curata.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

curat1 adj. m., pl. curați; f. cura, pl. curate

curat adj. m., pl. curați; f. curată, pl. curate

curat adj. m., pl. curați; f. sg. curată, pl. curate

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CURAT adj. 1. nepătat, (reg.) neîntinat, (Transilv.) tistaș. (Haină ~.) 2. spălat. (Așternuturi ~.) 3. îngrijit. (O ținută ~.) 4. v. neamestecat. 5. v. nativ. 6. v. veritabil. 7. v. natural. 8. neamestecat, pur, (Transilv.) tistaș. (Grâu ~.) 9. v. adevărat. 10. v. limpede. 11. bun, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, pur, purificat, salubru, sănătos, tare. (Aer ~.) 12. v. senin.

CURAT adj. v. candid, cast, cinstit, corect, distinct, evident, feciorelnic, fecioresc, firesc, ideal, incoruptibil, inocent, integru, leal, natural, nealterat, necoruptibil, neprihănit, net, nevinovat, normal, obișnuit, onest, platonic, precis, pudic, pur, spovedit, virgin, virginal.

CURAT adj., adv. v. clar, deslușit, lămurit, limpede.

CURAT adj. 1. nepătat, (reg.) neîntinat, (Transilv.) tistaș. (Haină ~.) 2. spălat. (Așternuturi ~.) 3. îngrijit. (O ținută ~.) 4. neamestecat, pur, simplu. (0 substanță ~; un corp ~.) 5. nativ, neamestecat, pur, (înv. și reg.) safi, (Transilv. și Bucov.) prisnic, (înv.) prisne, (fig.) virgin. (Aur ~.) 6. adevărat, autentic, nefalsificat, original, veritabil. (O artă ~.) 7. natural, neamestecat, pur, (înv. și pop.) sadea. (Vin ~.) 8. neamestecat, pur, (Transilv.) tistaș. (Grîu ~.) 9. adevărat, autentic, neaoș, veritabil, (pop. și fam.) sadea, get-beget. (Moldovean, țăran ~.) 10. clar, cristalin, limpede, pur, transparent, (pop.) vioară, (Transilv.) tistaș, (înv.) chiar. (Apă ~.) 11. bun, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, pur, purificat, salubru, sănătos, tare. (Aer ~.) 12. albastru, clar, limpede, pur, senin, străveziu, (livr.) limpid, (Transilv.) tistaș, (înv.) seninat, seninos, (fig.) spălat. (Un cer ~.)

curat adj. v. CANDID. CAST. CINSTIT. CORECT. DISTINCT. EVIDENT. FECIORELNIC. FECIORESC. FIRESC. INCORUPTIBIL. INOCENT. INTEGRU. LEAL. NATURAL. NEALTERAT. NECORUPTIBIL. NEPRIHĂNIT. NET. NEVINOVAT. NORMAL. OBIȘNUIT. ONEST. PRECIS. PUDIC. PUR. SPOVEDIT. VIRGIN. VIRGINAL.

curat adj., adv. v. CLAR. DESLUȘIT. LĂMURIT. LIMPEDE.

Curat ≠ amestecat, murdar, necurat, zoios, mârșav, lipos

SĂPTĂMÂNA CURA s. v. cârneleagă, harți.

săptămîna cura s. v. CÎRNELEAGĂ. HARȚI.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

curat, -ă, curați, -te adj. 1. (d. infracțiuni) fără urme vizibile care să ducă la identificarea făptașului. 2. (d. infractori) cu alibi. 3. legal, care nu este în afara legii.

a scăpa basma curată expr. a ieși cu bine dintr-o încurcătură / dintr-o situație dificilă.

a scoate basma curată (pe cineva) expr. a scoate (pe cineva) nevinovat.

cu mâinile curate expr. legal.

curat chilipir expr. foarte ieftin.

Intrare: curat (adj.)
curat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curat
  • curatul
  • curatu‑
  • cura
  • curata
plural
  • curați
  • curații
  • curate
  • curatele
genitiv-dativ singular
  • curat
  • curatului
  • curate
  • curatei
plural
  • curați
  • curaților
  • curate
  • curatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

curat, curaadjectiv

  • 1. De pe care s-a scos murdăria, lipsit de murdărie, de praf, de pete etc. DEX '09 DLRLC
    diminutive: curățel
    • format_quote Își luă niște haine curate. ISPIRESCU, L. 16. DLRLC
    • format_quote Nurorile... așezară baba într-un așternut curat. CREANGĂ, P. 13. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Mîncînd tot lucruri simple, dar sănătoase și curat gătite, e învederat că nu se cade ca el să ceară mai mult. ODOBESCU, S. III 39. DLRLC
    • 1.1. (Despre aer) Lipsit de impurități. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Aerul curat al dimineții îi pătrunse în piept, ca o băutură răcoritoare. DUMITRIU, V. L. 71. DLRLC
    • 1.2. (Despre o încăpere, o casă) Bine întreținut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Am intrat pe urmele mamei Anghelina în bucătăria curată. SADOVEANU, N. F. 23. DLRLC
    • 1.3. (Despre vase) Din care se poate mânca sau bea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.4. (Despre ființe) Care iubește curățenia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Un copil curat. DLRLC
  • 2. figurat Fără vină, decent, ireproșabil (ca ținută, comportare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Toate gîndurile lui se abătură asupra acestei vieți curate. VLAHUȚĂ, O. A. III 36. DLRLC
    • format_quote Au de patrie, virtute nu vorbește liberalul, De ai crede că viața-i e curată ca cristalul? EMINESCU, O. I. 150. DLRLC
  • 3. figurat Lipsit de perfidie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Aducea, cu veselia curată a chipului și a vorbei lui, nu știu ce aer proaspăt și sănătos. VLAHUȚĂ, O. A. 511. DLRLC
    • format_quote Azi cînd a mea iubire e-atîtă de curată... Azi văd din a ta vorbă că nu mă înțelegi! EMINESCU, 0. I 233. DLRLC
    • format_quote Mori, mîndră, să mor și eu.,. Și să ne facă o groapă, Să ne-ngroape totodată... C-a fost dragoste curată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 57. DLRLC
  • 4. (Despre cer, văzduh) Fără nori. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prin văzduhul curat și care începuse să se umple de umbra albastră a serii, trecu o fluturare grăbită și statornică de aripi. DUMITRIU, B. F. 133. DLRLC
    • format_quote Cerul era curat și luminos ca-n zorii zorilor; doar cîteva stele mari mai pîlpîiau, înfricoșate și mirate, gata parcă și ele să moară. REBREANU, R. XI 105. DLRLC
    • format_quote Mai dulce steaua lucește-n miez de noapte, Și-n zori seninul pare mai vesel, mai curat. ALECSANDRI, P. I 125. DLRLC
    • 4.1. Despre apă, lacrimi, pietre prețioase etc.: cristalin, limpede, transparent. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Plînse... lăcrimi curate ca diamantul. EMINESCU, N. 27. DLRLC
  • 5. Fără corpuri străine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ne-or dărui C-un colac De grîu curat. TEODORESCU, P. P. 16. DLRLC
    • format_quote poetic Soarele-mpletea cu aur argintul lui curat din plete. GOGA, C. P. 11. DLRLC
    • format_quote Grâu curat. DEX '09 DEX '98
  • 6. figurat Despre voce, glas etc.: clar, cristalin, limpede, sonor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un glas așa de dulce și de curat... încît părintele Sosoi... la cea întîi notă zisă de Pisălog începea să plîngă ca un copil. CONTEMPORANUL, VI 197. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Vei binevoi a le învăța pe de rost, pentru ca să le poți cuvînta curat și pe înțeles. NEGRUZZI, S. I 8. DLRLC
  • 7. figurat Cinstit, clar, deschis, deslușit, lămurit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu ăștia o s-avem o dată și-o dată O răfuială! Și socoteala curată O s-o scriem cu altă cerneală! DEȘLIU, G. 10. DLRLC
    • chat_bubble familiar Curată socoteală = lucru clar, indiscutabil. DLRLC
      • format_quote De-i lovi bărbatul cu lopățica... Se duce de-a tumba peste nouă mări și nouă țări... curată socoteală. ALECSANDRI, T. I 104. DLRLC
    • chat_bubble familiar Vorbă curată = vorbă spusă fără înconjur, în mod categoric. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vorbă curată! nici un al doilea Nimrod, vînătorul biblic, nici un al doilea sfînt Hubert, vînătorul minunat al creștinilor, eu unul n-am să mă fac. ODOBESCU, S. III 13. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Soare luminat, Spune-mi tu curat Și adevărat: Văzut-ai ori ba... Fată ca a mea? RETEGANUL, P. IV 3. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Atunci curat îți spun că nu mai ai ce căuta la casa mea. CREANGĂ, P. 193. DLRLC
      • format_quote (și) adverbial Iar tu de omor Să nu le spui lor. Să le spui curat Că m-am însurat Cu-o mîndră crăiasă, A lumii mireasă. ALECSANDRI, P. P. 21. DLRLC
  • 8. Adevărat, autentic, veritabil. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mi-a vîndut o sticlă proastă drept un diamant curat. ALEXANDRESCU, P. 179. DLRLC
    • format_quote figurat Mi se părea, voinic, stufos și încărcat de ani, cum era, o minune curată. GALACTION, O. I 208. DLRLC
    • format_quote figurat Eu ți-am spus curatul adevăr. ISPIRESCU, L. 42. DLRLC
  • 9. în superstiții Asupra căruia nu apasă un blestem sau o vrajă; care nu este sub influența diavolului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ori casa asta nu-i curată, ori s-a cutremurat pămîntul. CREANGĂ, P. 302. DLRLC
    • chat_bubble Nu-i lucru curat = este ceva la mijloc, a intervenit ceva anormal, nefiresc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mașinca simți că nu e lucru curat, își cunoștea fratele prea bine, pentru ca să nu-i priceapă mișcările, chiar din depărtare. BASSARABESCU, V. 22. DLRLC
      • format_quote Păsările îi cunoșteau, ele știau că nu-i lucru curat. RETEGANUL, P. IV 68. DLRLC
      • format_quote El pricepuse că beția aia d-atuncea nu fusese lucru curat. ISPIRESCU, L. 107. DLRLC
      • format_quote Bine că am scăpat de belea; că nici lucru curat n-a fost aici. CREANGĂ, P. 68. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.