opțiuni
  • info

8 definiții pentru cuvenit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUVENIT, -Ă, cuveniți, -te, adj. Care se cuvine, meritat; corespunzător, potrivit. – V. cuveni.

CUVENIT, -Ă, cuveniți, -te, adj. Care se cuvine, meritat; corespunzător, potrivit. – V. cuveni.

cuvenit, ~ă a [At: (a. 1774) URICARIUL I, 178 / Pl: ~iți, ~e / E: cuveni] 1 Care (îi) revine cuiva de drept Cf cuveni (1). 2 (Înv) Meritat. 3 (Îvr) Convenit. 4 Potrivit.

CUVENIT, -Ă, cuveniți, -te, adj. Corespunzător, potrivit. Guvernul a luat măsurile cuvenite. ▭ Sătenii duc pe leneș la locul cuvenit. CREANGĂ, P. 332.

cuvenít, -ă adj. Care se cuvine, care datorește: plata cuvenită. Care se cade, care trebuĭe: a spus fie-căruĭa vorba cuvenită.

cuvín, -venít, a se -ení v. refl. (cu și vin saŭ lat. con-venire; it. convenire, fr. sp. convenir, pg. convir. Uzitat numaĭ la pers. III sing. și pl.). Se datorește: mi se cuvine un franc, aceștĭ francĭ ți se cuvin ție. Trebuĭe, se cade: nu se cuvine să rîzĭ de el, se cuvine ca el să plătească. Vechĭ. Se aseamănă (convine).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cuvenit adj. m., pl. cuveniți; f. sg. cuvenită, pl. cuvenite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUVENIT adj. 1. v. nimerit. 2. v. trebuincios. 3. datorit. (Respectul ~ cuiva.) 4. v. meritat.

CUVENIT adj. 1. adecvat, conform, convenabil, corespunzător, indicat, nimerit, oportun, potrivit, recomandabil, recomandat, (livr.) pertinent, (înv.) cuviincios, răspunzător, (fig.) sănătos. (Soluția ~ ar fi să...) 2. cerut, necesar, trebuincios, trebuitor, (pop.) cuviincios, (înv.) recerut. (A făcut toate cele ~.) 3. datorit. (Respectul ~ cuiva.) 4. meritat, (înv.) cuviincios. (A primit pedeapsa ~.)

Intrare: cuvenit
cuvenit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuvenit
  • cuvenitul
  • cuvenitu‑
  • cuvenită
  • cuvenita
plural
  • cuveniți
  • cuveniții
  • cuvenite
  • cuvenitele
genitiv-dativ singular
  • cuvenit
  • cuvenitului
  • cuvenite
  • cuvenitei
plural
  • cuveniți
  • cuveniților
  • cuvenite
  • cuvenitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cuvenit, cuvenităadjectiv

  • 1. Care se cuvine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: corespunzător meritat potrivit
    • format_quote Guvernul a luat măsurile cuvenite. DLRLC
    • format_quote Sătenii duc pe leneș la locul cuvenit. CREANGĂ, P. 332. DLRLC
etimologie:
  • vezi cuveni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.