7 definiții pentru meritat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MERITAT, -Ă, meritați, -te, adj. Care îi revine cuiva în mod justificat, care i se cuvine. – V. merita.
MERITAT, -Ă, meritați, -te, adj. Care îi revine cuiva în mod justificat, care i se cuvine. – V. merita.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
meritat, ~ă a [At: MARCOVICI, D. 260/18 / Pl: ~ați, ~e / E: merita] 1 Care revine cuiva în mod justificat Si: cuvenit. 2 (Înv) Care a primit onoruri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MERITAT, -Ă, meritați, -te, adj. Care îi revine sau i se cuvine cuiva, decurgînd din faptele sau din calitățile sale. Pedeapsă meritată.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BEZ VLAȘCA ȘI TELEORMANUL (pr.) = A avea niște foloase peste cele meritate.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MERITAT adj. cuvenit, (înv.) cuviincios. (A primit răsplata ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MERITAT adj. cuvenit, (înv.) cuviincios. (A primit răsplata ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MERITAT, -Ă adj. Care revine cuiva în mod justificat, care se cuvine. Armia care nu să supune cu o credință meritată la poruncile șefului său, este biruită. MARCOVICI, D. 260/18. Te așteptai să fii răsplătit, chiar de la început, prin laude meritate. ODOBESCU, S. III, 10. Nu stătea pe gînduri să comunice mitropolitului sentimentele de meritat despreț pe care i le inspira. IORGA, L. ii, 208. ♦ (Rar) Care a primit onoruri. O mulțime de bărbați Meritați și mult stimați Cum se tîrăie pe jos, Pentru cîte-un os de ros. f (1 872), 326. - Pl.: meritați, -te. – V. merita.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
meritat, meritatăadjectiv
- 1. Care îi revine cuiva în mod justificat, care i se cuvine. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cuvenit cuviincios
- Pedeapsă meritată. DLRLC
-
etimologie:
- merita DEX '98 DEX '09