opțiuni
  • info

12 definiții pentru cântecel

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂNTECEL, cântecele, s. n. Diminutiv al lui cântec. ◊ Cântecel comic = monolog comic, satiric (în care alternează părțile recitate cu cele cântate). [Var.: (reg.) cânticel s. n.] – Cântec + suf. -el.

CÂNTECEL, cântecele, s. n. Diminutiv al lui cântec. ◊ Cântecel comic = monolog comic, satiric (în care alternează părțile recitate cu cele cântate). [Var.: (reg.) cânticel s. n.] – Cântec + suf. -el.

cântecel sn [At: ALEXANDRIA, 100/1 / V: ~tic~ / Pl: ~e / E: cântec + -el] 1-2 (Șhp) Cântec (6) (scurt) Si: cântecaș (1-2), cântecea (1-2), cântecuță (1-2). 3 (Îs) ~ comic Monolog comic, satiric, în versuri, adesea fredonat.

cântecel n. cântec scurt: cântecel comic.

CÂNTICEL s. n. v. cântecel.

CÂNTICEL s. n. v. cântecel.

cânticel sn vz cântecel

CÎNTECEL, cîntecele, s. n. Diminutiv al lui cîntec. Dă-mi răgaz să cînt un cintecel. ISPIRESCU, L. 338. Destule cîntecele făcui eu mai de mult, Ce fetele le cîntă. NEGRUZZI, S. II 219. Cîntecel comic = monolog comic, satiric. V. canțonetă. – Variantă: (regional) cînticel (ODOBESCU, S. III 10) s. n.

CÎNTICEL s. n. v. cîntecel.

cîntecél n., pl. e. Cîntec mic. V. canțonetă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cântecel s. n., pl. cântecele

cântecel s. n., pl. cântecele

cântecel s. n., pl. cântecele

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CÎNTICEL COMIC, specie dramatică, destinată interpretării de către un singur actor, creată și cultivată cu succes de V. Alecsandri.

Intrare: cântecel
cântecel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cântecel
  • cântecelul
  • cântecelu‑
plural
  • cântecele
  • cântecelele
genitiv-dativ singular
  • cântecel
  • cântecelului
plural
  • cântecele
  • cântecelelor
vocativ singular —
plural —
cânticel substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cânticel
  • cânticelul
  • cânticelu‑
plural
  • cânticele
  • cânticelele
genitiv-dativ singular
  • cânticel
  • cânticelului
plural
  • cânticele
  • cânticelelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cântecel, cântecelesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui cântec. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dă-mi răgaz să cînt un cîntecel. ISPIRESCU, L. 338. DLRLC
    • format_quote Destule cîntecele făcui eu mai de mult, Ce fetele le cîntă. NEGRUZZI, S. II 219. DLRLC
    • 1.1. Cântecel comic = monolog comic, satiric (în care alternează părțile recitate cu cele cântate). DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Cântec + -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.