cărăușie sf [At: ECONOMIA, 74/20 / P: ~ră-u~ / Pl: ~ii / E: cărăuș + -ie] 1-2 Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală), de obicei pe baza unui contract. 3-4 (Iuz; îs) ~ publică Cărăușie (1-2) organizată de stat. 5 Ocupația cărăușului (1) Si: cărăușit, (reg) chirigie, harabagie. 6 (Iuz) Plată făcută cărăușului pentru transport.

CĂRĂUȘIE, cărăușii, s. f. Transport de mărfuri sau de persoane (mai ales în vehicule cu tracțiune animală); ocupația cărăușului. Tustrei feciorii babei umblau în cărăușie și cîștigau mulți bani. CREANGĂ, P. 4. Cărăușia-i scumpă, șosele mai n-avem, și pînă-agiung productele la malul Dunării, cîte care se sfarmă, cîți boi se dezghină și mor, cîtă pîne se pierde! ALECSANDRI, T. I 348. Toți răzeșii se ocupă nu numai cu lucrul pămîntului, dară și cu facerea de cărăușii. I. IONESCU, D. 391. Bărbatul femeii pornise la cărăușie, ca să cîștige ceva parale. ȘEZ. I 59. – Pronunțat: -ră-u-.

CĂRĂUȘIE, cărăușii, s. f. Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală); ocupația cărăușului. – Din cărăuș + suf. -ie.

CĂRĂUȘIE ~i f. Ocupația cărăușului. [Art. cărăușia; G.-D. cărăușiei; Sil. -ră-u-și-e] /cărăuș + suf. ~ie

cărăușie f. 1. meseria cărăușului; 2. transport: cărăușia e scumpă AL.

cărăușíe f. Meseria de cărăuș, harabagerie, transport. V. chirie.

cărăușie (desp. -ră-u-) s. f., art. cărăușia, g.-d. art. cărăușiei; (transporturi) pl. cărăușii, art. cărăușiile (desp. -și-i-)

cărăușie (-ră-u-) s. f., art. cărăușia, g.-d. art. cărăușiei; (transporturi) pl. cărăușii, art. cărăușiile

cărăușie s. f. (sil. -ră-u-), art. cărăușia, g.-d. art. cărăușiei; (transporturi) pl. cărăușii, art. cărăușiile

CĂRĂUȘIE s. cărăușit, (reg.) harabagie, (Transilv.) sechereșie, sechereșit. (Se ocupă cu ~.)

CĂRĂUȘIE s. cărăușit, (reg.) harabagie, (Transilv.) sechereșie, sechereșit. (Se ocupă cu ~.)