opțiuni
  • info

16 definiții pentru decență

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECENȚĂ s. f. Respect pentru bunele moravuri, bună-cuviință; pudoare. – Din fr. décence, lat. decentia.[1]

  1. În original, incorect: Din... lat. „decentis”. — LauraGellner

decență sf [At: ASACHI, I. 252/23 / V: (înv) dețenție / Pl: ~țe / E: fr décence, lat decentia] 1 Respect al bunelor moravuri Si: bună-cuviință. 2 Pudoare. 3 Lipsă de pretenții Vz modestie.

DECENȚĂ s. f. Respect al bunelor moravuri, bună-cuviință; pudoare. – Din fr. décence, lat. decentia.[1]

  1. În original, incorect: Din... lat. „decens”. — LauraGellner

DECENȚĂ s. f. Bună-cuviință, respect al bunelor moravuri; pudoare. Salonul din anul acesta dovedește că pictura romînă a intrat într-o fază nouă, o fază pe care ați putea-o numi faza decenței. CARAGIALE, O. III 253.

DECENȚĂ s.f. Bună-cuviință; pudoare. [Cf. fr. décence, lat. decentia].

DECENȚĂ s. f. respect pentru bunele moravuri; bună-cuviință; pudoare. (< fr. décence, lat. decentia)

DECENȚĂ f. 1) Atitudine de respectare a regulilor de bună purtare, a conveniențelor și a moralei; bună-cuviință. 2) Comportare care vădește o asemenea atitudine. [G.-D. decenței] /<fr. décence, lat. decentia

decență f. bunacuviință.

*decénță f., pl. e (lat. decentia). Onestitate exterioară, cuviință.

dețenție sf vz decență

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

decență s. f., g.-d. art. decenței

decență s. f., g.-d. art. decenței

decență s. f., g.-d. art. decenței

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DECENȚĂ s. 1. v. politețe. 2. v. bună-cuviință.

DECENȚĂ s. 1. cuviință, politețe, respect, (livr.) reverență, urbanitate, (livr. fig.) urbanism. (Atitudine plină de ~.) 2. jenă, manieră, pudoare, rușine, sfială, bună-cuviință, (rar) pudicitate, (latinism rar) pudiciție. (Nu are nici un pic de ~.)

Decență ≠ indecență

Intrare: decență
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decență
  • decența
plural — —
genitiv-dativ singular
  • decențe
  • decenței
plural — —
vocativ singular —
plural —
dețenție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decențăsubstantiv feminin

  • 1. Respect pentru bunele moravuri. DEX '09 DN
    sinonime: bună-cuviință politețe pudoare antonime: indecență
    • format_quote Salonul din anul acesta dovedește că pictura romînă a intrat într-o fază nouă, o fază pe care ați putea-o numi faza decenței. CARAGIALE, O. III 253. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.