11 definiții pentru degajare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEGAJARE, degajări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) degaja și rezultatul ei; răspândire, exalare; eliberare de o sarcină, de un obstacol. ♦ Libertate în mișcări, în comportare; nonșalanță. 2. Operație de îndepărtare a unei porțiuni de material de pe o piesă, de pe un teren etc. în vederea unei operații ulterioare. ◊ Unghi de degajare = unghi pe care îl formează fața de așchiere a unei unelte de tăiat cu planul perpendicular pe suprafața pe care o prelucrează. 3. (Concr.) Canelură circulară realizată prin așchiere la exteriorul sau în interiorul unei piese cilindrice. – V. degaja.

DEGAJARE, degajări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) degaja și rezultatul ei; răspândire, exalare; eliberare de o sarcină, de un obstacol. ♦ Libertate în mișcări, în comportare; nonșalanță. 2. Operație de îndepărtare a unei porțiuni de material de pe o piesă, de pe un teren etc. în vederea unei operații ulterioare. ◊ Unghi de degajare = unghi pe care îl formează fața de așchiere a unei unelte de tăiat cu planul perpendicular pe suprafața pe care o prelucrează. 3. (Concr.) Canelură circulară realizată prin așchiere la exteriorul sau în interiorul unei piese cilindrice. – V. degaja.

degajare sf [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~jări / E: degaja] 1 Împrăștiere în atmosferă a unui miros Si: exalare, (înv) degajament (1), degajat1 (1). 2 Radiere a luminii Si: (înv) degajament (2), degajat1 (2). 3 Emanare a căldurii Si: (înv) degajament (3), degajat1 (3). 4 Răspândire în mediu a unei substanțe chimice. 5 Eliminare a unor gaze în urma unei reacții chimice. 6 (Fig) Eliberare de ceva care împiedică mișcările libere Si: degajat1 (4). 7 (Fig) Eliberare de o obligație, răspundere Si: degajat1 (5). 8 (Fig) Deducere dintr-un text, fapt etc. a unei idei, a unui sentiment Si: degajat1 (6). 9 (Spc) A retrage un gaj. 10 (Spc) Luare a cuvântului înapoi Si: dezicere. 11 Deblocare a unei străzi Si: degajat1 (7). 12 Descongestionare a unei artere Si: degajat1 (8). 13 Curățare a terenurilor Si: degajat1 (9). 14 Înlăturare a obstacolelor Si: degajat1 (10). 15 (Teh) Curățare a pieselor de surplusul de material. 16 (Spt) Îndepărtare a mingii de poarta proprie, pentru a evita o acțiune periculoasă a adversarului. 17 (Spt) Desprindere a floretei de a adversarului, la scrimă.

DEGAJARE, degajări, s. f. Acțiunea de a (se) degaja și rezultatul ei. 1. Răspîndire, exalare. Degajarea căldurii. 2. Eliberare (de o sarcină, de un obstacol). S-a realizat degajarea șoselei. ◊ (Tehn.) Unghi de degajare = unghi pe care fața de așchiere a unei unelte tăietoare (de exemplu cuțitul strungului) îl formează cu planul perpendicular pe suprafața pe care o prelucrează. ♦ (Sport) Trimiterea mingii departe de poarta proprie.

DEGAJARE s.f. 1. Acțiunea de a degaja și rezultatul ei; răspîndire, exalare; eliberare de o sarcină, de un obstacol. ♦ Îndepărtare a unei porțiuni de material de pe o piesă, de pe un teren etc. 2. (Concr.) Canelură circulară realizată prin așchiere la exteriorul sau interiorul unei piese cilindrice. [< degaja].

DEGAJARE s. f. 1. acțiunea de a degaja. 2. îndepărtare a unei porțiuni de material de pe o piesă, de pe un teren etc. 3. canelură circulară realizată prin așchierea la exteriorul sau interiorul unei piese cilindrice. (< degaja)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

degajare s. f., g.-d. art. degajării; pl. degajări

degajare s. f., g.-d. art. degajării; pl. degajări

degajare s. f., g.-d. art. degajării; pl. degajări

degajare, pl. degajări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEGAJARE s. 1. v. emanație. 2. dezvoltare, emanare, emanație, producere, radiere. (~ de căldură.) 3. v. deblocare. 4. v. descotorosire. 5. v. naturalețe.

DEGAJARE s. 1. emanare, emanație, emisiune, exalare, exalație, împrăștiere, răspîndire, (înv.) răsfugare. (~ de gaze de la sobă.) 2. dezvoltare, emanare, emanație, producere, radiere. (~ de căldură.) 3. deblocare, eliberare. (~ a unui drum înzăpezit.) 4. debarasare, descotorosire, scăpare. (~ de un musafir nedorit.) 5. dezinvoltură, firesc, naturalețe, simplitate, spontaneitate, (livr.) nonșalanță, (rar) natural, (înv.) naturalitate. (O mare ~ în comportarea cuiva.)

Intrare: degajare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • degajare
  • degajarea
plural
  • degajări
  • degajările
genitiv-dativ singular
  • degajări
  • degajării
plural
  • degajări
  • degajărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

degajare, degajărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) degaja și rezultatul ei; eliberare de o sarcină, de un obstacol. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Degajarea căldurii. DLRLC
    • format_quote S-a realizat degajarea șoselei. DLRLC
    • 1.1. Libertate în mișcări, în comportare. DEX '09 DEX '98
      sinonime: nonșalanță
  • 2. Operație de îndepărtare a unei porțiuni de material de pe o piesă, de pe un teren etc. în vederea unei operații ulterioare. DEX '09 DEX '98 DN
    • 2.1. Unghi de degajare = unghi pe care îl formează fața de așchiere a unei unelte de tăiat cu planul perpendicular pe suprafața pe care o prelucrează. DEX '09 DEX '98
    • 2.2. sport Trimiterea mingii departe de poarta proprie. DLRLC
  • 3. concretizat Canelură circulară realizată prin așchiere la exteriorul sau în interiorul unei piese cilindrice. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi degaja DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.