delăsare sf [At: HELIADE, O. II, 357 / Pl: ~sări / E: delăsa] 1 (Înv) Părăsire. 2 Neglijare a unor treburi începute Si: delăsat¹ (2). 3 Abandonare a unor treburi începute Si: delăsat¹ (3). 4 Neglijare a ținutei, a aspectului personal.

DELĂSARE, delăsări, s. f. Faptul de a (se) delăsa; nepăsare, neglijență, lipsă de interes față de o sarcină sau de o muncă începută. Partidul cheamă pe membrii săi și pe toți oamenii muncii să întărească necontenit statul de democrație populară prin aplicarea fermă a tuturor legilor și combaterea oricărei manifestări de slăbire a disciplinei de stat, a oricărei tendințe de delăsare și moleșeală în îndeplinirea sarcinilor de stat. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2365. Oltul străbate lumea, viața lui semănînd tot timpul cu a unui om care își trăiește destinul în mod patetic, cu izbucniri frenetice și delăsări cumplite. BOGZA, C. O. 143.

DELĂSARE s.f. Faptul de a se delăsa; nepăsare, neglijență. [< delăsa].

delăsare s. f., g.-d. art. delăsării; pl. delăsări

delăsare s. f., g.-d. art. delăsării; pl. delăsări

delăsare s. f., g.-d. art. delăsării; pl. delăsări

DELĂSARE s. 1. v. indiferență. 2. v. neglijență.

DELĂSARE s. apatie, indiferență, indolență, inerție, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostrație, (rar) indiferentism, neîngrijire, pasivism, (înv.) negrijă, negrijință, tembelîc, (grecism înv.) adiaforie, (fig.) răceală. (Stare de totală ~.)