21 de definiții pentru demn

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEMN, -Ă, demni, -e, adj. 1. Vrednic (de...). ♦ Capabil, destoinic. 2. Care impune respect; respectabil; rezervat, sobru. – Din lat. dignus (după lemn < lignum, semn < signum etc.).

demn, ~ă a [At: TOMICI, Î. 40/3 / V: (înv) deamn, ~ă, dign, ~ă / Pl: ~i, ~e / E: lat dignus] 1 (Urmat de pp „de”) Vrednic de ceva. 2 Capabil (1) de ceva. 3 (D. oameni) Care impune respect Si: respectabil, rezervat, sobru. 4 (D. oameni) Care este la înălțimea unei situații. 5-8 (D. manifestările oamenilor) Care exprimă sobrietate, severitate, distincție. modificată

DEMN, -Ă, demni, -e, adj. 1. Vrednic (de...). ♦ Capabil, destoinic. 2. (Despre oameni sau purtarea lor) Care impune respect; respectabil; rezervat, sobru. – Formație savantă din lat. dignus (modificat după lemn < lignum, semn < signum, etc.).

DEMN, -Ă, demni, -e, adj. 1. Vrednic (de... ). Mălinenii făcuseră o faptă demnă de a fi pildă și pentru alții, însămînțînd totul la vreme. CAMILAR, TEM. 99. Dintre cazurile posibile... [autorul] a ales deci cazul cel mai rar (poate), dar și singurul demn de interes. CAMIL PETRESCU, T. II 37. Cînd ai ști tu cît simțirea-ți și privirea-nduioșată Cît te face de plăcută și de demnă de iubit. EMINESCU, O. IV 37. ♦ Capabil, destoinic. Eliad, demn următor al lui Lazăr. NEGRUZZI, S. I 334. 2. (Despre oameni sau purtarea, atitudinea lor) Care impune respect, care e la înălțimea unei situații; respectabil. Nu l-am văzut niciodată ieșind din atitudinea lui socotită și demnă. GALACTION, O. I 95. Stimată doamnă, soțul dumitale și colegul nostru distins se întoarce ca un erou. Fii deci demnă și ține-ți firea. SAHIA, N. 49. ◊ Fig. Nopțile ce petrecurăm... cu Pașadia fură astîmpărate, demne. M. I. CARAGIALE, C. 98.

DEMN, -Ă adj. 1. Vrednic (de...). ♦ Capabil, destoinic. 2. Corect, respectabil; rezervat, grav. [< lat. dignus].

DEMN, -Ă adj. 1. vrednic de... ◊ capabil, destoinic. 2. care impune respect; corect, rezervat, grav. (< lat. dignus)

DEMN ~ă (~i, ~e) 1) Care merită (ceva); vrednic (de ceva); destoinic. O persoană ~ă de admirație. 2) Care corespunde, după anumite criterii, cu ceva sau cuiva; pe măsura cuiva sau a ceva. O operă ~ă de un mare compozitor. 3) (despre oameni și despre manifestările lor) Care impune respect. /<lat. dignus

demn a. 1. vrednic, care merită ceva: demn de laudă; 2. distins prin calitățile sale: om demn; 3. grav și rezervat: aer demn; 4. care e în conformitate cu: fiu demn de tatăl său.

*demn, -ă adj. (lat. dignus, fr. digne, it. degno, pin infl. luĭ lemn, semn). Vrednic, care merită să fie în bine, fie în răŭ: demn de laudă, de ocară. Distins pin calitățĭ: un om demn. În conformitate cu, tot așa de bun orĭ de răŭ: fiŭ demn de tatăl luĭ. Adv. în mod demn.

dign, ~ă a vz demn

DIGNUS EST INTRARE (lat.) = E vrednic să intre. Cuvinte luate din Molière (Bolnavul închipuit), întrebuințate în glumă pentru cel care vrea să facă parte dintr’o societate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

demn adj. m., pl. demni; f. demnă, pl. demne

demn adj. m., pl. demni; f. demnă, pl. demne

demn adj. m., pl. demni; f. sg. demnă, pl. demne

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEMN adj. 1. vrednic. (~ de luat în seamă.) 2. respectabil. (Un om ~; o purtare ~.) 3. mândru. (O ținută ~.)

DEMN adj. 1. vrednic. (~ de luat în seamă.) 2. respectabil. (Un om ~; o purtare ~.) 3. mîndru. (O ținută ~.)

Demn ≠ nedemn

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

demn (demnă), adj.1. Vrednic, capabil de. – 2. Care impune respect. Lat. dignum (sec. XIX), adaptat rom. pe baza paralelismului signumsemn, lignumlemn.Der. (din lat. sau fr.) demnitar, s. m.; demnitate, s. f.; nedemn, adj. Formele dignitar, dignitate sînt înv.V. îndemna.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DIGNUS EST INTRARE (lat.) este demn să intre – „Dignus este intrare in nostro docto corpore” („Este demn să intre în învățatul nostru corp”). Formulă solemnă de acordare a titlului de doctor în universitățile medievale, păstrată până astăzi în unele țări. Are uneori un sens glumeț.

HONESTA MORS TURPI VITA POTIOR (lat.) o moarte demnă este de preferat unei vieți rușinoase – Tacit, „Agricola”, 33.

Intrare: demn
demn adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demn
  • demnul
  • demnu‑
  • demnă
  • demna
plural
  • demni
  • demnii
  • demne
  • demnele
genitiv-dativ singular
  • demn
  • demnului
  • demne
  • demnei
plural
  • demni
  • demnilor
  • demne
  • demnelor
vocativ singular
plural
dign
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

demn, demnăadjectiv

  • 1. Vrednic (de...). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: vrednic antonime: nedemn
    • format_quote Mălinenii făcuseră o faptă demnă de a fi pildă și pentru alții, însămînțînd totul la vreme. CAMILAR, TEM. 99. DLRLC
    • format_quote Dintre cazurile posibile... [autorul] a ales deci cazul cel mai rar (poate), dar și singurul demn de interes. CAMIL PETRESCU, T. II 37. DLRLC
    • format_quote Cînd ai ști tu cît simțirea-ți și privirea-nduioșată Cît te face de plăcută și de demnă de iubit. EMINESCU, O. IV 37. DLRLC
    • 1.1. Capabil, destoinic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Eliad, demn următor al lui Lazăr. NEGRUZZI, S. I 334. DLRLC
  • 2. Care impune respect. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Nu l-am văzut niciodată ieșind din atitudinea lui socotită și demnă. GALACTION, O. I 95. DLRLC
    • format_quote Stimată doamnă, soțul dumitale și colegul nostru distins se întoarce ca un erou. Fii deci demnă și ține-ți firea. SAHIA, N. 49. DLRLC
    • format_quote figurat Nopțile ce petrecurăm... cu Pașadia fură astîmpărate, demne. M. I. CARAGIALE, C. 98. DLRLC
etimologie:
  • limba latină dignus (după lemn din lignum, semn din signum etc.). DEX '09 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.