13 definiții pentru nedemn
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NEDEMN, -Ă, nedemni, -e, adj. Care nu este demn, nu este la înălțimea așteptată; nevrednic. – Pref. ne- + demn (după fr. indigne).
nedemn, ~ă [At: I. IONESCU. P. 156 / Pl: ~i, ~e / E: ne- + demn] 1 a (Înv) Care nu este în stare să... 2 a Care nu este demn, nu merită. 3 a Care nu este la înălțimea așteptărilor. 4-5 smf, a (Jur; spc) (Persoană) care nu îndeplinește condițiile legale de a prelua o succesiune. 6 a Care este lipsit de demnitate. 7-8 av, a (Într-un mod) care denotă lipsă de demnitate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEDEMN, -Ă, nedemni, -e, adj. Care nu este demn, nu este la înălțimea așteptată; nevrednic. – Ne- + demn (după fr. indigne).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
NEDEMN, -Ă adj. 1. Care nu este demn, nevrednic. 2. De neiertat. [< ne- + demn].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEDEMN, -Ă adj. 1. care nu este demn; nevrednic. 2. dezonorant. (după fr. indigne)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nedemn a. 1. nevrednic, care nu e demn, care nu merită: nedemn de iertare; 2. care dezonorează, care merită blam sau dispreț: purtare nedemnă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* nedémn, -ă adj. Care nu e demn, care nu merită, nevrednic: leneșu e nedemn de milă. Dezonorant, demn de blam saŭ dispreț: purtare nedemnă. Adv. S’a purtat nedemn.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
nedemn adj. m., pl. nedemni; f. nedemnă, pl. nedemne
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
nedemn adj. m., pl. nedemni; f. nedemnă, pl. nedemne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nedemn adj. m., pl. nedemni; f. sg. nedemnă pl. nedemne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NEDEMN adj., s. 1. adj. nevrednic, (înv.) netrebnic. (Ești ~ de această demnitate.) 2. adj., s. v. ticălos. 3. adj. infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mârșav, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. și pop.) parșiv, scârnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemățesc, fărădelege, scârbavnic, scârbelnic, scârbit, verigaș, verigășos, (fig.) murdar, spurcat. (Faptă ~.) 4. adj. v. compromițător.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NEDEMN adj., s. 1. adj. nevrednic, (înv.) netrebnic. (Ești ~ de această demnitate.) 2. adj., s. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mîrșav, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos, (pop.) becisnic, (înv. și reg.) ticăit, (reg.) palăvatic, proclet, (Ban.) bedaș, (înv.) fărădelege, vil, (fig.) infect, murdar. (Un om ~.) 3. adj. infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mîrșav, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv. și pop.) parșiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemățesc, fărădelege, scîrbavnic, scîrbelnic, scîrbit, verigaș, verigășos, (fig.) murdar, spurcat. (Faptă ~.) 4. adj. compromițător, degradant, dezonorant, infamant, înjositor, rușinos, (livr.) difamant, (rar) degradator, (înv.) necinstitor, pierzător. (Atitudine ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Nedemn ≠ demn, vrednic
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
nedemn, nedemnăadjectiv
- 2. De neiertat. DN
- 3. Dezonorant. MDN '00sinonime: dezonorant
etimologie:
- ne- + demn. DEX '09 DN
- indigne DEX '98 MDN '00