demonstrare sf [At: BĂLCESCU, M. V. 2 / Pl: ~rări / E: demonstra] 1 Dovedire convingătoare, prin argumente, probe materiale, raționamente logice, exemple concrete, a adevărului sau falsității unei afirmații, al unui fapt etc. Si: demonstrat¹ (1). 2 Dovedire prin calcule și raționamente, a adevărului unei teoreme, unei formule etc. Si: demonstrat¹ (2). 3 Ilustrare a ceva prin exemple Si: demonstrat¹ (3). 4 Exprimare a unor sentimente, a atașamentului față de o idee, prin conduită, prin fapte Si: demonstrat¹ (4). 5 Manifestație a unei mulțimi de oameni Si: demonstrat¹ (5).

DEMONSTRARE, demonstrări, s. f. Acțiunea de a demonstra și rezultatul ei; dovedire cu exemple, argumentare. Locul în care a fost construită cetatea e un teribil punct strategic, ale cărui virtuți n-au nevoie de demonstrare. BOGZA, C. O. 213. La o lecție de filologie, însoțită de demonstrări la tablă, Manolaș se găsi față în față cu colega lui. GALACTION, O. I 625.

DEMONSTRARE s.f. Acțiunea de a demonstra și rezultatul ei; dovedire, argumentare. [< demonstra].

demonstrare s. f., g.-d. art. demonstrării; pl. demonstrări

demonstrare s. f., g.-d. art. demonstrării; pl. demonstrări

demonstrare s. f., g.-d. art. demonstrării; pl. demonstrări

DEMONSTRARE s. 1. v. confirmare. 2. argumentare, argumentație. (O ~ temeinică a ideilor sale.) 3. explicare, explicație. (~ unei teoreme.)

DEMONSTRARE s. 1. adeverire, arătare, atestare, certificare, confirmare, demonstrație, dovedire, întărire, probare, probă, (livr.) coroborare. (~ celor arătate.) 2. argumentare, argumentație. (O ~ temeinică a ideilor sale.) 3. explicare, explicație. (~ unei teoreme.)