opțiuni
  • info

12 definiții pentru argumentare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARGUMENTARE, argumentări, s. f. Acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse în sprijinul unei afirmații; argumentație. – V. argumenta.

ARGUMENTARE, argumentări, s. f. Acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse în sprijinul unei afirmații; argumentație. – V. argumenta.

*ARGUMENTARE, *ARGUMENTAȚIUNE, *ARGUMENTAȚIE sf. 1 Faptul de a argumenta 2 Dovadă prin vorbă sau prin scris [fr. < lat.].

ARGUMENTARE, argumentări, s. f. Acțiunea de a argumenta; totalitatea argumentelor aduse pentru a dovedi ceva. În această lucrare [«Problemele economice ale socialismului în U.R.S.S.»] se precizează cu argumentarea cea mai strînsă și convingătoare că toate legile, fie că se raportă la societate, fie că se raportă la fenomenele naturii, sînt legi obiective. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 5/6.

ARGUMENTARE, argumentări, s. f. Acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse pentru a dovedi ceva.

ARGUMENTARE s.f. Acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse pentru a dovedi ceva; argumentație. [< argumenta].

argumentare f. 1. fapta sau arta de a argumenta; 2. totalul argumentelor.

*argumentațiúne f. (lat. argumentátio, -ónis). Acțiunea de a argumenta. – Și -áție și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

argumentare s. f., g.-d. art. argumentării; pl. argumentări

argumentare s. f., g.-d. art. argumentării; pl. argumentări

argumentare s. f., g.-d. art. argumentării; pl. argumentări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ARGUMENTARE s. v. demonstrare.

ARGUMENTARE s. argumentație, demonstrare. (~ celor arătate.)

Intrare: argumentare
argumentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argumentare
  • argumentarea
plural
  • argumentări
  • argumentările
genitiv-dativ singular
  • argumentări
  • argumentării
plural
  • argumentări
  • argumentărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

argumentare, argumentărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse în sprijinul unei afirmații. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: argumentație demonstrare
    • format_quote În această lucrare [«Problemele economice ale socialismului în U.R.S.S.»] se precizează cu argumentarea cea mai strînsă și convingătoare că toate legile, fie că se raportă la societate, fie că se raportă la fenomenele naturii, sînt legi obiective. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 5/6. DLRLC
etimologie:
  • vezi argumenta DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.