demonta vt [At: BARCIANU / V: dezm~ / Pzi: ~tez / E: fr démonter] 1 A desface un mecanism, un aparat, un instrument în părțile lui componente. 2 (Fig) A descuraja pe cineva. 3 (Fig) A deprima pe cineva. 4 (Fig) A dezorienta pe cineva. 5 (Fig) A extenua pe cineva.

DEMONTA, demontez, vb. I. Tranz. A desface un obiect montat, un mecanism, un aparat sau un instrument în părțile lui componente. (Refl. pas.) Tu trebuie să rămîi cu mine, ca să vezi cum se demontează o piesă. PAS, Z. I 307. ♦ Fig. (Franțuzism, cu privire la oameni) A descuraja, a dezorienta. Tudor Stănescu-Stoian nu păru demontat de întrerupere. C. PETRESCU, O. P. I 88.

DEMONTA vb. I. tr. A desface, a descompune (un mecanism, o mașină etc.) în părțile componente. ♦ (Fig.) A descuraja, a dezorienta (pe cineva). [< fr. démonter].

DEMONTA vb. tr. 1. a desface, a descompune (un mecanism, o mașină) în piesele componente. 2. (fig.) a descuraja, a dezorienta (pe cineva). (< fr. démonter)

A DEMONTA ~ez tranz. 1) (mecanisme, aparate, instalații) A desface în părțile componente. 2) fig. (persoane) A face să piardă siguranța în forțele proprii; a descuraja. /<fr. démonter

demontà v. a desface bucățile ce compun un mecanism: a demonta o pendulă.

dezmonta^[1] v vz demonta corectat(ă)

*demontéz v. tr. (fr. démonter, d. monter, a monta). Desfac bucățile din care se compune un lucru, descĭocălez: a demonta un pat, o mașină.

demonta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. demontez, 3 demontează; conj. prez. 1 sg. să demontez, 3 să demonteze

demonta (a ~) vb., ind. prez. 3 demontează

demonta vb., ind. prez. 1 sg. demontez, 3 sg. și pl. demontează; conj. prez. 3 sg. și pl. demonteze

demonta

A demonta ≠ a asambla, a monta, a remonta