derbedeu [At: FILIMON, C. I, 752 / V: (înv) ~el, ~er, ~rdemeu, ~ea smf / Pl: ~ei / E: tc derbeder] 1 sm Om fără căpătâi, de nimic Cf vagabond, haimana. 2 av (Îe) A umbla ~ Tănase A umbla fără rost din loc în loc.

DERBEDEU, derbedei, s. m. Om fără căpătîi, om de nimic; pierde-vară, haimana, vagabond. Ai avut dreptate să te gîndești c-ar fi niște lotri și niște derbedei. SADOVEANU, Z. C. 83. Grădina era aproape pustie. Numai cîțiva derbedei dormitau ici și colo, pe capete de bănci. IBRĂILEANU, A. 84. Umbli haimana pe poduri cu derbedeii. FILIMON, C. 82.

DERBEDEU ~i m. Om de nimic; pușlama; secătură. /<turc. derbeder

derbedeu m. om fără căpătăiu, vagabond (Mold. derbeder): toți derbederii cari umplu lumea Al. [Turc. DERBEDER, lit. care umblă din poartă în poartă; forma munteană derbedeu rezultă din plur. derbederi, redus derbedei]. ║ adv. într’o doară: umblă prin odaie derbedeu Tănase AL.

derbedéŭ m. (din maĭ vechĭu derbeder, turc. der-be-der, din poartă în poartă, vagabond. V. derviș). Fam. Vagabond, haĭmana.

derbedel sm vz derbedeu

derbeder sm vz derbedeu

derdemeu, ~ea sm vz derbedeu

derbedeu s. m., art. derbedeul; pl. derbedei, art. derbedeii

derbedeu s. m., art. derbedeul; pl. derbedei, art. derbedeii

derbedeu s. m. (sil. -deu), art. derbedeul; pl. derbedei, art. derbedeii

derbedeu, -dei.

DERBEDEU s. 1. golan, haimana, vagabond, (pop. și fam.) teleleu, (reg.) hârbar, hârbareț, ulițar, (Mold.) dulandragiu, (prin Olt.) jarcalete, (Mold.) lainic, (prin Munt.) teacăr, (Mold. și Transilv.) ulițarnic, (Transilv. și Ban.) vandralău, vandraș, vandroc, vandrocaș, (prin Transilv.) verbuncaș, (înv.) ștrengar, zamparagiu, (înv., în Transilv.) budușlău, (fam.) bate-poduri. (A ajuns un ~.) 2. v. lichea.

DERBEDEU s. 1. golan, haimana, vagabond, (pop. și fam.) teleleu, (reg.) hîrbar, hîrbareț, ulițar, (Mold.) dulandragiu, (prin Olt.) jarcalete, (Mold.) lainic, (prin Munt.) teacăr, (Mold. și Transilv.) ulițarnic, (Transilv. și Ban.) vandralău, vandraș, vandroc, vandrocaș, (prin Transilv.) verbuncaș, (înv.) ștrengar, zamparagiu, (înv., în Transilv.) budușlău, (fam.) bate-poduri. (E un ~ fără pereche.) 2. lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scîrnăvie, secătură, (pop. și fam.) cioflingar, (înv. și reg.) pujlău, (reg.) orbete, oșiștie, postoroncă, pujlă, (Mold.) nandralău, poghibală, (Transilv. și Maram.) techergheu, (înv.) ștrengar, (fam.) cutră, marțafoi, (fig.) căzătură, otreapă, zdreanță, (reg. fig.) loază, (arg.) sichimea. (E un ~ fără caracter.)

derbedeu (derbedei), s. m. – Vagabond, haimana, golan. – Var. (Mold.) derbeder. Tc. derbeder „(care merge) din poartă în poartă” (Șeineanu, II, 156; Lokotsch 492; Ronzevalle 89); cf. sb. derbedenica „cerșetor”. Pentru a explica schimbarea terminației, Tiktin presupune o var. turcă derbedé. Este vorba mai curînd de o asimilație *derbedel, pl. debedei, cu sing. analogic. După Iorga, Revista istorică, XVIII, 379, din tc. derebei „șefii de jos”, nume dat unor răsculați împotriva sultanului Mohamed, ceea ce pare mai puțin probabil.