opțiuni
  • info

11 definiții pentru descumpăni

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCUMPĂNI, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci. – Pref. des- + cumpăni.

descumpăni vtr [At: SADOVEANU, P. M. 192 / Pzi: ~nesc / E: des- + cumpăni] A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc Si: a dezorienta, a dezechilibra, a zăpăci.

DESCUMPĂNI, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face pe cineva să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta, a dezechilibra; a zăpăci. – Des1- + cumpăni.

DESCUMPĂNI, descumpănesc, vb. IV. Tranz. A face (pe cineva) să-și piardă echilibrul sufletesc; a dezorienta. Tot ce văzuse și auzise îl zăpăcise și-l descumpănise. SADOVEANU, P. M. 192.

A DESCUMPĂNI ~esc tranz. A face să se descumpănească; a dezechilibra; a deconcerta. /des- + a cumpăni

A SE DESCUMPĂNI mă ~esc intranz. A-și pierde echilibrul moral sau mintal; a se dezechilibra; a se deconcerta; a se dezaxa. /des- + a cumpăni

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

descumpăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descumpănesc, 3 sg. descumpănește, imperf. 1 descumpăneam; conj. prez. 1 sg. să descumpănesc, 3 să descumpănească

descumpăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descumpănesc, imperf. 3 sg. descumpănea; conj. prez. 3 să descumpănească

descumpăni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descumpănesc, imperf. 3 sg. descumpănea; conj. prez. 3 sg. și pl. descumpănească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESCUMPĂNI vb. v. dezorienta.

DESCUMPĂNI vb. a deruta, a dezorienta, a încurca, a zăpăci, (livr.) a deconcerta. (Vestea aflată l-a ~.)

Intrare: descumpăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descumpăni
  • descumpănire
  • descumpănit
  • descumpănitu‑
  • descumpănind
  • descumpănindu‑
 singular plural
  • descumpănește
  • descumpăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descumpănesc
 (să)
  • descumpănesc
  • descumpăneam
  • descumpănii
  • descumpănisem
a II-a (tu)
  • descumpănești
 (să)
  • descumpănești
  • descumpăneai
  • descumpăniși
  • descumpăniseși
a III-a (el, ea)
  • descumpănește
 (să)
  • descumpănească
  • descumpănea
  • descumpăni
  • descumpănise
plural I (noi)
  • descumpănim
 (să)
  • descumpănim
  • descumpăneam
  • descumpănirăm
  • descumpăniserăm
  • descumpănisem
a II-a (voi)
  • descumpăniți
 (să)
  • descumpăniți
  • descumpăneați
  • descumpănirăți
  • descumpăniserăți
  • descumpăniseți
a III-a (ei, ele)
  • descumpănesc
 (să)
  • descumpănească
  • descumpăneau
  • descumpăniră
  • descumpăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descumpăni, descumpănescverb

etimologie:
  • des- + cumpăni. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.