opțiuni
  • info

8 definiții pentru descumpănire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCUMPĂNIRE, descumpăniri, s. f. Faptul de a descumpăni; dezorientare, dezechilibrare. – V. descumpăni.

DESCUMPĂNIRE, descumpăniri, s. f. Faptul de a descumpăni; dezorientare, dezechilibrare. – V. descumpăni.

descumpănire sf [At: ALAS, 21 I, 1934, 3/2 / Pl: ~ri / E: descumpăni] Dezorientare.

DESCUMPĂNIRE, descumpăniri, s. f. Faptul de a (se) descumpăni; dezorientare, dezechilibrare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

descumpănire s. f., g.-d. art. descumpănirii; pl. descumpăniri

descumpănire s. f., g.-d. art. descumpănirii; pl. descumpăniri

descumpănire s. f., g.-d. art. descumpănirii; pl. descumpăniri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESCUMPĂNIRE s. 1. v. dezorientare. 2. derută, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală, (livr.) bulversare, debusolare, deconcertare. (Stare de ~.)

DESCUMPĂNIRE s. derută, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală, (livr.) deconcertare. (Stare de ~.)

Intrare: descumpănire
descumpănire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • descumpănire
  • descumpănirea
plural
  • descumpăniri
  • descumpănirile
genitiv-dativ singular
  • descumpăniri
  • descumpănirii
plural
  • descumpăniri
  • descumpănirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descumpănire, descumpănirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi descumpăni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.