10 definiții pentru dezorientare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZORIENTARE, dezorientări, s. f. Faptul de a fi dezorientat, starea celui dezorientat; nesiguranță, șovăială; descumpănire. [Pr.: -ri-en-] – V. dezorienta.
DEZORIENTARE, dezorientări, s. f. Faptul de a fi dezorientat, starea celui dezorientat; nesiguranță, șovăială; descumpănire. [Pr.: -ri-en-] – V. dezorienta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
dezorientare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~tări / E: dezorienta] 1 Rătăcire. 2 Pierdere a prezenței de spirit Si: nehotărâre, șovăială, nesiguranță, descumpănire Cf dezorienta (3). 3 (Spc; Med) Imposibilitate a unui bolnav psihic de a se situa în spațiu și timp.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZORIENTARE s. f. Faptul de a fi dezorientat, starea celui dezorientat; nesiguranță, șovăială.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZORIENTARE s.f. Acțiunea de a dezorienta și rezultatul ei; descumpănire, uluire, deconcertare. [Pron. -ri-en-. / < dezorienta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZORIENTARE s. f. acțiunea de a dezorienta; descumpănire, uluire, deconcertare. ◊ pierdere a capacității individului de a-și reprezenta situația în timp și spațiu, de a identifica propria persoană sau a celorlalți. (< dezorienta)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezorientare (desp. de-zo-ri-en-/dez-o-) s. f., g.-d. art. dezorientării; pl. dezorientări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!dezorientare (de-zo-ri-en-/dez-o-) s. f., g.-d. art. dezorientării; pl. dezorientări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezorientare s. f. (sil. -ri-en-; mf. dez-), g.-d. art. dezorientării; pl. dezorientări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZORIENTARE s. 1. derutare, descumpănire. (~ cuiva.) 2. derută, descumpănire, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală, (livr.) bulversare, debusolare, deconcertare. (Stare de ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZORIENTARE s. derută, descumpănire, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală, (livr.) deconcertare. (Stare de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: de-zo-ri-en-, dez-o-ri-en-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dezorientare, dezorientărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a fi dezorientat, starea celui dezorientat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: deconcertare descumpănire nesiguranță uluire șovăială
- 2. Pierdere a capacității individului de a-și reprezenta situația în timp și spațiu, de a identifica propria persoană sau a celorlalți. MDN '00
etimologie:
- dezorienta DEX '09 DEX '98 DN