opțiuni
  • info

18 definiții pentru dezdoi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZDOI, dezdoi, vb. IV. 1. Tranz. A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit. 2. Refl. A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde. [Prez. ind. și: dezdoiesc] – Pref. dez- + [în]doi.

dezdoi [At: DEX / Pzi: dezdoi și ~esc / E: dez- + (în)doi] 1 vt A desface un lucru îndoit. 2 vr A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit) Si: a se destinde, a se îndrepta.

DEZDOI, dezdoi, vb. IV. 1. Tranz. A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit. 2. Refl. A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde. [Prez. ind. și: dezdoiesc] – Dez- + [în]doi.

DEZDOI, dezdoi și dezdoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A desface o țesătură, o hîrtie sau alt lucru îndoit; a întinde. Neagu dezdoi scrisoarea. BART, E. 175. Dar d. Lefter retrage încetinel mîna, dezdoiește biletele și întreabă: N-aveți listele? CARAGIALE, O. I 349. 2. Refl. (Despre obiecte elastice sau mlădioase, despre trup, brațe etc.) A reveni în poziție dreaptă (după ce a fost îndoit), a se îndrepta, a se descovoia, a se destinde. Mi-a vorbit și de necazurile noastre care ne încovoaie ca pe o creangă... Dar și cînd s-o dezdoi creanga! DAVIDOGLU, O. 28. M-am ridicat ca un arc ce se dezdoaie. GALACTION, O. I 98. ◊ Tranz. Ne-am frînt pe unelte sub arșiți și ploi și viforniți, Nemaiputînd dezdoi trupul durut. TOMA, C. V. 398. [Mîna] parcă i-o încleștase ceva, așa nu putea s-o dezdoaie. La TDRG.

A DEZDOI dezdoi tranz. A face să se dezdoaie; a descovoia; a îndrepta. [Sil. -do-i] /dez- + a[în]doi

A SE DEZDOI mă dezdoi intranz. A-și recăpăta forma sau poziția inițială; a se descovoia; a se îndrepta. [Sil. -do-i] /dez- + a [în]doi

dezdóĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (ca și îndoĭ). Îndrept, fac la loc ceĭa ce era îndoit: a dezdoĭ o vargă.

desdoi v vz dezdoi

desdoì v. a desface un lucru îndoit: a-și desdoi mâna.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezdoi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dezdoi, 3 dezdoaie, imperf. 1 dezdoiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să dezdoi, 3 să dezdoaie; imper. 2 sg. afirm. dezdoaie

dezdoi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dezdoi, 3 dezdoaie, imperf. 3 sg. dezdoia; conj. prez. 3 să dezdoaie

dezdoi vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. dezdoi, 3 sg. și pl. dezdoaie, imperf. 3 sg. dezdoia

dezdoi

desdoiesc, -iască 3 conj., -iam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZDOI vb. 1. a descovoia, (înv. și reg.) a obli. (A ~ o bară îndoită.) 2. a desface, a despături, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)

DEZDOI vb. 1. a descovoia, (înv. și reg.) a obli. (A ~ o bară îndoită.) 2. a desface, a despături, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)

A se dezdoi ≠ a se apleca, a se încovoia, a se îndoi

A dezdoi ≠ a apleca, a încovoia, a îndoi

Intrare: dezdoi
verb (VT344)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezdoi
  • dezdoire
  • dezdoit
  • dezdoitu‑
  • dezdoind
  • dezdoindu‑
 singular plural
  • dezdoaie
  • dezdoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezdoi
 (să)
  • dezdoi
  • dezdoiam
  • dezdoii
  • dezdoisem
a II-a (tu)
  • dezdoi
 (să)
  • dezdoi
  • dezdoiai
  • dezdoiși
  • dezdoiseși
a III-a (el, ea)
  • dezdoaie
 (să)
  • dezdoaie
  • dezdoia
  • dezdoi
  • dezdoise
plural I (noi)
  • dezdoim
 (să)
  • dezdoim
  • dezdoiam
  • dezdoirăm
  • dezdoiserăm
  • dezdoisem
a II-a (voi)
  • dezdoiți
 (să)
  • dezdoiți
  • dezdoiați
  • dezdoirăți
  • dezdoiserăți
  • dezdoiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezdoaie
 (să)
  • dezdoaie
  • dezdoiau
  • dezdoiră
  • dezdoiseră
desdoi2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desdoi
  • desdoire
  • desdoit
  • desdoitu‑
  • desdoind
  • desdoindu‑
 singular plural
  • desdoiește
  • desdoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desdoiesc
 (să)
  • desdoiesc
  • desdoiam
  • desdoii
  • desdoisem
a II-a (tu)
  • desdoiești
 (să)
  • desdoiești
  • desdoiai
  • desdoiși
  • desdoiseși
a III-a (el, ea)
  • desdoiește
 (să)
  • desdoiască
  • desdoia
  • desdoi
  • desdoise
plural I (noi)
  • desdoim
 (să)
  • desdoim
  • desdoiam
  • desdoirăm
  • desdoiserăm
  • desdoisem
a II-a (voi)
  • desdoiți
 (să)
  • desdoiți
  • desdoiați
  • desdoirăți
  • desdoiserăți
  • desdoiseți
a III-a (ei, ele)
  • desdoiesc
 (să)
  • desdoiască
  • desdoiau
  • desdoiră
  • desdoiseră
verb (VT344)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desdoi
  • desdoire
  • desdoit
  • desdoitu‑
  • desdoind
  • desdoindu‑
 singular plural
  • desdoaie
  • desdoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desdoi
 (să)
  • desdoi
  • desdoiam
  • desdoii
  • desdoisem
a II-a (tu)
  • desdoi
 (să)
  • desdoi
  • desdoiai
  • desdoiși
  • desdoiseși
a III-a (el, ea)
  • desdoaie
 (să)
  • desdoaie
  • desdoia
  • desdoi
  • desdoise
plural I (noi)
  • desdoim
 (să)
  • desdoim
  • desdoiam
  • desdoirăm
  • desdoiserăm
  • desdoisem
a II-a (voi)
  • desdoiți
 (să)
  • desdoiți
  • desdoiați
  • desdoirăți
  • desdoiserăți
  • desdoiseți
a III-a (ei, ele)
  • desdoaie
 (să)
  • desdoaie
  • desdoiau
  • desdoiră
  • desdoiseră
dezdoi2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezdoi
  • dezdoire
  • dezdoit
  • dezdoitu‑
  • dezdoind
  • dezdoindu‑
 singular plural
  • dezdoiește
  • dezdoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezdoiesc
 (să)
  • dezdoiesc
  • dezdoiam
  • dezdoii
  • dezdoisem
a II-a (tu)
  • dezdoiești
 (să)
  • dezdoiești
  • dezdoiai
  • dezdoiși
  • dezdoiseși
a III-a (el, ea)
  • dezdoiește
 (să)
  • dezdoiască
  • dezdoia
  • dezdoi
  • dezdoise
plural I (noi)
  • dezdoim
 (să)
  • dezdoim
  • dezdoiam
  • dezdoirăm
  • dezdoiserăm
  • dezdoisem
a II-a (voi)
  • dezdoiți
 (să)
  • dezdoiți
  • dezdoiați
  • dezdoirăți
  • dezdoiserăți
  • dezdoiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezdoiesc
 (să)
  • dezdoiască
  • dezdoiau
  • dezdoiră
  • dezdoiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezdoi, dezdoiverb

  • 1. tranzitiv A desface, a întinde, a despături un lucru îndoit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: desface despături întinde antonime: apleca încovoia îndoi
    • format_quote Neagu dezdoi scrisoarea. BART, E. 175. DLRLC
    • format_quote Dar d. Lefter retrage încetinel mîna, dezdoiește biletele și întreabă: N-aveți listele? CARAGIALE, O. I 349. DLRLC
  • 2. reflexiv A reveni în poziție dreaptă, întinsă (după ce a fost îndoit); a se îndrepta, a se destinde. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: descovoia destinde îndrepta
    • format_quote Mi-a vorbit și de necazurile noastre care ne încovoaie ca pe o creangă... Dar și cînd s-o dezdoi creanga! DAVIDOGLU, O. 28. DLRLC
    • format_quote M-am ridicat ca un arc ce se dezdoaie. GALACTION, O. I 98. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Ne-am frînt pe unelte sub arșiți și ploi și viforniți, Nemaiputînd dezdoi trupul durut. TOMA, C. V. 398. DLRLC
    • format_quote tranzitiv [Mâna] parcă i-o încleștase ceva, așa nu putea s-o dezdoaie. La TDRG. DLRLC
etimologie:
  • dez- + [în]doi. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.