opțiuni
  • info

14 definiții pentru despături

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESPĂTURI, despăturesc, vb. IV. Tranz. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [Var.: despătura vb. I] – Pref. des- + [îm]pături.

despături vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V. ~ra / Pzi: ~resc / E: des- + (îm)pături] 1-3 (C.i. hârtie, pânză etc.) A desface după ce a fost (împăturit), (îndoit sau) mototolit. 4 (Trs; c.i. paie) A desface din snop. modificată

DESPĂTURI, despăturesc, vb. IV. Tranz. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. [Var.: despătura vb. I] – Des1- + [îm]pături.

DESPĂTURI, despăturesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma despătura) A desface ceva (o pînză, o stofă, o hîrtie etc.) care fusese îndoit, strîns sau împăturit. Scoase o hîrtie, o despături, întinzînd-o jandarmului. CAMILAR, N. II 254. Își șterse mustățile... cu o batistă albă, pe care o despături atunci. C. PETRESCU, Î. II 113. Șeful de post, cu obrazul stors de sînge, i-a despăturat un teanc de hîrtii pe birou. POPA, V. 189. – Variantă: despătura, despătur, vb. I.

A DESPĂTURI ~esc tranz. (obiecte strânse, împăturite) A desfășura, întinzând; a desface. /des- + a [îm]pături

DESPĂTURA vb. I v. despături.

DESPĂTURA vb. I v. despături.

DESPĂTURA vb. I v. despături.

despătura vt vz despături

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

despături (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăturesc, 3 sg. despăturește, imperf. 1 despătuream; conj. prez. 1 sg. să despăturesc, 3 să despăturească

despături (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăturesc, imperf. 3 sg. despăturea; conj. prez. 3 să despăturească

despături vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăturesc, imperf. 3 sg. despăturea; conj. prez. 3 sg. și pl. despăturească

despătura vb., ind. prez. 3 sg. și pl. despătură; conj. prez. 3 sg. și pl. despăture

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESPĂTURI vb. a desface, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)

DESPĂTURI vb. a desface, a dezdoi, (înv.) a răspica. (A ~ o foaie împăturită.)

A despături ≠ a împături

Intrare: despături
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despături
  • despăturire
  • despăturit
  • despăturitu‑
  • despăturind
  • despăturindu‑
 singular plural
  • despăturește
  • despăturiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despăturesc
 (să)
  • despăturesc
  • despătuream
  • despăturii
  • despăturisem
a II-a (tu)
  • despăturești
 (să)
  • despăturești
  • despătureai
  • despăturiși
  • despăturiseși
a III-a (el, ea)
  • despăturește
 (să)
  • despăturească
  • despăturea
  • despături
  • despăturise
plural I (noi)
  • despăturim
 (să)
  • despăturim
  • despătuream
  • despăturirăm
  • despăturiserăm
  • despăturisem
a II-a (voi)
  • despăturiți
 (să)
  • despăturiți
  • despătureați
  • despăturirăți
  • despăturiserăți
  • despăturiseți
a III-a (ei, ele)
  • despăturesc
 (să)
  • despăturească
  • despătureau
  • despăturiră
  • despăturiseră
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despătura
  • despăturare
  • despăturat
  • despăturatu‑
  • despăturând
  • despăturându‑
 singular plural
  • despătură
  • despăturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despătur
 (să)
  • despătur
  • despăturam
  • despăturai
  • despăturasem
a II-a (tu)
  • despături
 (să)
  • despături
  • despăturai
  • despăturași
  • despăturaseși
a III-a (el, ea)
  • despătură
 (să)
  • despăture
  • despătura
  • despătură
  • despăturase
plural I (noi)
  • despăturăm
 (să)
  • despăturăm
  • despăturam
  • despăturarăm
  • despăturaserăm
  • despăturasem
a II-a (voi)
  • despăturați
 (să)
  • despăturați
  • despăturați
  • despăturarăți
  • despăturaserăți
  • despăturaseți
a III-a (ei, ele)
  • despătură
 (să)
  • despăture
  • despăturau
  • despăturară
  • despăturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

despături, despăturescverb

  • 1. A desface ceva care fusese îndoit, strâns sau împăturit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: desface desfășura dezdoi răspica antonime: împături
    • format_quote Scoase o hîrtie, o despături, întinzînd-o jandarmului. CAMILAR, N. II 254. DLRLC
    • format_quote Își șterse mustățile... cu o batistă albă, pe care o despături atunci. C. PETRESCU, Î. II 113. DLRLC
    • format_quote Șeful de post, cu obrazul stors de sînge, i-a despăturat un teanc de hîrtii pe birou. POPA, V. 189. DLRLC
etimologie:
  • des- + [îm]pături. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.