dimpotrivă [At: CANTEMIR, I. I. I, 164 / V: dinp~, (îrg) dinprotivă, (înv) ~protivă / E: de + împotrivă] 1 ain Din față. 2 ain Din partea cealaltă. 3 ain De dincolo. 4 ain (Fig) Potrivnic. 5 ain (Fig) Nefavorabil. 6 av Din contră. 7 av Invers. 8 av (Înv) În schimb. 9 av (Rar) Față în față. 10 pp (Îf dimpotriva) Din contra.

DIMPOTRIVĂ² adv. 1. (Cu sens modal) Din contra. Uimitoare e, dimpotrivă, temeritatea cu care... tînărul izvor își afirmă propria-i existență. BOGZA, C. O. 75. Eu cred, dimpotrivă, că e mai cuminte decît noi toți. C. PETRESCU, C. V. 76. ♦ Invers, cu totul altfel. Se putea întîmpla și dimpotrivă, adică fratele, o dată călugărit, să-și dea seama că are o răspundere mai mare. STĂNOIU, C. I. 145. 2. (Cu sens local, rar) Față în față. Dimpotrivă cu ușa, la perete, era o masă acoperită cu pînză de in. CAMIL PETRESCU, O. II 93. Oglinzile.... așezate dimpotrivă, răsfrîngeau lumina, înmulțeau nesfîrșit, d-o parte și de alta, mesele, scaunele. DELAVRANCEA, S. 121.

DIMPOTRIVĂ¹ adv. Din contra; cu totul altfel; invers; viceversa. /de + împotrivă

dimpotrívă adv. Răŭ scris îld. din potrivă.

denpotrivă av, pp, a vz dimpotrivă

dimpotrivă (desp. -po-tri-) adv.

dimpotrivă (-po-tri-) adv.

dimpotrivă adv. (sil. -tri-)

dimpotrivă

dimpotrivă.

DIMPOTRIVĂ adj. invar., adv. 1. adj. invar. v. opus. 2. adv. v. invers.

DIMPOTRIVĂ adj. invar., adv. 1. adj. invar. advers, contrar, opus, potrivnic, (înv.) împotrivit, opozit. (În partea ~ a dealului.) 2. adv. invers. (~ venea un camion.)