24 de definiții pentru discreție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISCREȚIE s. f. 1. Însușirea de a fi discret. ◊ Expr. A păstra discreția = a nu răspândi o știre, a nu divulga un secret încredințat. ♦ Rezervă în atitudine, reținere în vorbe și în fapte. 2. Fig. Calitatea de a nu atrage atenția, de a nu șoca (prin aspect). 3. (Fam.; în loc. adv. și expr.) La discreție = fără nicio restricție, din belșug. La discreția cuiva = la dispoziția cuiva. [Var.: (înv.) discrețiune s. f.] – Din fr. discrétion, lat. discretio, -onis.

discreție sf [At: CR (1839), 1671/17 / P: ~ți-e / V: (iuz) ~iune, (înv) ~eciune / Pl: ~ii / E: fr discrétion, it discrezione, lat discretio, -onis] 1 Calitatea de a păstra un secret, o taină încredințată. 2 (Îe) A păstra ~ A nu divulga un secret. 3 (Îae) A nu divulga o știre. 4 Reținere în vorbe, în purtări, în fapte Si: rezervă, cumpătare. 5 (Îlav) La ~ Cât poftești. 6 (Îal) Din belșug. 7 (Fig) Calitate de a nu atrage atenția sau de a nu șoca prin aspect. 8 (Îlav) Cu ~ Fără a atrage atenția. 9 (Îe) A fi (sau a rămâne, a lăsa, a pune, a ajunge etc.) la (sau, înv, în) ~ (cuiva) A fi (a rămâne, a lăsa, a pune, a ajunge etc.) la bunul plac al cuiva. 10 (Îvr) Sumă de bani. 11 (Îvr) Cadou.

DISCREȚIE s. f. 1. Calitatea de a păstra o taină încredințată. ◊ Expr. A păstra discreția = a nu răspândi o știre, a nu divulga un secret încredințat. ♦ Rezervă în atitudine, reținere în vorbe și în fapte. 2. Fig. Calitatea de a nu atrage atenția, de a nu șoca (prin aspect). 3. (Fam.; în loc. adv. și expr.) La discreție = cât poftești, cât vrei, fără nici o restricție, din belșug. A fi (sau a ajunge, a rămâne, a pune, a lăsa) la discreția cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) la bunul plac, la dispoziția cuiva, supus puterii abuzive, capriciilor cuiva. [Var.: (înv.) discrețiune s. f.] – Din fr. discrétion, lat. discretio, -onis.

DISCREȚIE s. f. 1. Calitatea de a fi discret, de a păstra o taină încredințată. Lăsă la o parte discreția și se apucă să-i povestească. REBREANU, R. I 253. ◊ Expr. A păstra discreția = a nu răspîndi o știre, a nu divulga un secret încredințat. S-a păstrat discreția cu privire la această întîmplare. ♦ Rezervă în atitudine, reținere în vorbe și fapte. Nu aveau altceva de făcut decît să ne examineze. Și făceau asta cu o lipsă de discreție uimitoare. CAMIL PETRESCU, U. N. 178. Făcînd un compromis între roș și nevoia ei de discreție – a ales culoarea roză pentru excursia din munții Varatecului. IBRĂILEANU, A. 145. E atîta discreție și delicateță în exprimarea sentimentului. GHEREA, ST. CR. III 274. 2. (Familiar, numai în loc. adv.) La discreție = cît poftești, cît vrei, fără nici o restricție. ◊ Rxpr. A fi (sau a ajunge, a rămîne, a pune, a lăsa) la discreția (cuiva) = a fi (sau a ajunge etc.) la bunul plac, la cheremul, la dispoziția (cuiva), supus puterii abuzive, capriciilor (cuiva). – Variantă: (învechit) discrețiune (pronunțat -ți-u-) (GHICA, S. 104) s. f.

DISCREȚIE s.f. 1. Însușirea de a fi discret. ◊ A păstra discreție = a nu divulga o taină încredințată. ♦ Rezervă, cumpătare, reținere (în purtări, în vorbe). 2. La discreție = din belșug; a fi la discreția (cuiva) = a fi la cheremul, la dispoziția (cuiva). [Gen. -iei, var. discrețiune s.f. / cf. fr. discrétion, it. discrezione, lat. discretio – discernămînt, alegere].

DISCREȚIE s. f. 1. însușirea de a fi discret. ♦ a păstra ~ = a nu divulga o taină încredințată. 2. (fam.) la ~ = din belșug; la ă (cuiva) = la cheremul, la dispoziția (cuiva). (< fr. discrétion, lat. discretio)

DISCREȚIE f. 1) Caracter discret. 2) Comportare reținută și plină de tact; delicatețe. ◊ La ~ cât dorește. A pune (sau a lăsa) la ~a cuiva a pune (a lăsa) la dispoziția cuiva. [Art. discreția; G.-D. discreției; Sil. -ți-e] /<fr. discrétion, lat. discretio, ~onis

DISCREȚIUNE s. f. v. discreție.

À DISCRÉTION (fr.) = Cît vrei. Poți alege din ceea ce vezi à discrétion.

DISCREȚIUNE s.f. v. discreție.

discreți(un)e f. 1. caracterul persoanei discrete; 2. bunul plac, supunere necondiționată: a fi la discrețiunea cuiva; 3. rezervă: cu mare discrețiune.

* discrețiúne f. (lat. discrétio, -ónis). Rezervă în vorbă și’n purtare. Bun plac, dispozițiune: toate bunătățile eraŭ la discrețiunea luĭ. A fi la discrețiunea cuĭva, a depinde de el. – Și -éție. V. cherem.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

discreție (desp. -ți-e) s. f., art. discreția (desp. -ți-a), g.-d. discreții, art. discreției

discreție (-ți-e) s. f., art. discreția (-ți-a), g.-d. discreții, art. discreției

discreție s. f. (sil. -ți-e), art. discreția (sil. -ți-a), g.-d. art. discreției; pl. discreții

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DISCREȚIE s. secret, tăcere. (A păstrat o ~ absolută asupra celor discutate.)

DISCREȚIE s. secret, tăcere. (A păstrat o ~ absolută asupra celor discutate.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AB ORE AD AUREM (lat.) de la gură la ureche – A vorbi ab ore ad aurem, cu toată discreția.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a fi la cheremul / discreția cuiva expr. (pop.) a fi supus puterii abuzive sau capriciilor cuiva.

la discreție expr. cât poftești, cât vrei, din belșug.

Intrare: discreție
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discreție
  • discreția
plural
genitiv-dativ singular
  • discreții
  • discreției
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discrețiune
  • discrețiunea
plural
genitiv-dativ singular
  • discrețiuni
  • discrețiunii
plural
vocativ singular
plural
discreciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

discrețiesubstantiv feminin

  • 1. Însușirea de a fi discret. DEX '09 DLRLC DN
    antonime: indiscreție
    • format_quote Lăsă la o parte discreția și se apucă să-i povestească. REBREANU, R. I 253. DLRLC
    • 1.1. Rezervă în atitudine, reținere în vorbe și în fapte. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Nu aveau altceva de făcut decît să ne examineze. Și făceau asta cu o lipsă de discreție uimitoare. CAMIL PETRESCU, U. N. 178. DLRLC
      • format_quote Făcînd un compromis între roș și nevoia ei de discreție – a ales culoarea roză pentru excursia din munții Varatecului. IBRĂILEANU, A. 145. DLRLC
      • format_quote E atîta discreție și delicateță în exprimarea sentimentului. GHEREA, ST. CR. III 274. DLRLC
    • chat_bubble A păstra discreția = a nu răspândi o știre, a nu divulga un secret încredințat. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote S-a păstrat discreția cu privire la această întâmplare. DLRLC
  • 2. figurat Calitatea de a nu atrage atenția, de a nu șoca (prin aspect). DEX '09 DEX '98
  • chat_bubble familiar locuțiune adverbială La discreție = fără nicio restricție, din belșug. DEX '09 DLRLC DN
  • chat_bubble familiar locuțiune adverbială La discreția cuiva = la dispoziția cuiva. DEX '09
    • chat_bubble A fi (sau a ajunge, a rămâne, a pune, a lăsa) la discreția cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) la bunul plac, la dispoziția cuiva, supus puterii abuzive, capriciilor cuiva. DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.