9 definiții pentru divinizare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DIVINIZARE, divinizări, s. f. Faptul de a diviniza. – V. diviniza.
DIVINIZARE, divinizări, s. f. Faptul de a diviniza. – V. diviniza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
divinizare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~zări / E: diviniza] 1 Adorare. 2 Trecere a cuiva în rândul divinităților (1) Si: deificare, (înv) divizinațiune (2), zeificare. 3 Atribuire a puterii divine (cuiva) Si: (înv) divizinațiune (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIVINIZARE s. f. Faptul de a diviniza; îndumnezeire. Tu ai fost divinizarea frumuseții de femeie. EMINESCU, O. I 29.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIVINIZARE s.f. Acțiunea de a diviniza și rezultatul ei; adorare. [< diviniza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
divinizare s. f., g.-d. art. divinizării; pl. divinizări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
divinizare s. f., g.-d. art. divinizării; pl. divinizări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
divinizare s. f., g.-d. art. divinizării; pl. divinizări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DIVINIZARE s. 1. deificare, zeificare, (înv.) îndumnezeire. (~ unui muritor.) 2. (livr.) apoteoză. (~ unui erou, în antichitate.) 3. v. adorare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DIVINIZARE s. 1. deificare, zeificare, (înv.) îndumnezeire. (~ unui muritor.) 2. (livr.) apoteoză. (~ unui erou, în antichitate.) 3. adorare, idolatrizare, venerare. (~ iubitei.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
divinizare, divinizărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a diviniza. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: adorare îndumnezeire
- Tu ai fost divinizarea frumuseții de femeie. EMINESCU, O. I 29. DLRLC
-
etimologie:
- diviniza DEX '09 DEX '98 DN