14 definiții pentru docilitate
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DOCILITATE s. f. Însușirea de a fi docil; supunere. – Din fr. docilité, lat. docilitas, -atis.
DOCILITATE s. f. Însușirea de a fi docil; supunere. – Din fr. docilité, lat. docilitas, -atis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
docilitate sf [At: NEGULICI / V: (înv) duc~ / Pl: ~ități / E: fr docilité, lat docilitas, -atis] Supunere cu ușurință la orice, fără proteste.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOCILITATE s. f. Însușirea celui care se supune cu ușurință, care se lasă condus de alții. Era uimitoare docilitatea cu care ele... executau... mișcările. CAMIL PETRESCU, U. N. 98.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOCILITATE s.f. Însușirea de a fi docil; supunere, blîndețe. [Cf. fr. docilité, lat. docilitas].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DOCILITATE s. f. însușirea de a fi docil. (< fr. docilité, lat. docilitas)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DOCILITATE f. Caracter docil. /<fr. docilite, lat. docilitas, ~atis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
docilitate f. dispozițiune naturală de a fi lesne condus: docilitatea e prima condițiune a progresului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* docilitáte f. (lat. docilitas, -átis). Calitatea de a fi docil.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ducilitate sf vz docilitate
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
docilitate s. f., g.-d. art. docilității
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
docilitate s. f., g.-d. art. docilității
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
docilitate s. f., g.-d. art. docilității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DOCILITATE s. v. ascultare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DOCILITATE s. ascultare, cumințenie, supunere, (livr.) obediență, (rar) cuminție, sumisiune, supușenie, (înv.) ascultămînt, plecăciune, subordinație. (~ unei persoane.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
docilitatesubstantiv feminin
-
- Era uimitoare docilitatea cu care ele... executau... mișcările. CAMIL PETRESCU, U. N. 98. DLRLC
-
etimologie:
- docilité DEX '09 DEX '98 DN
- docilitas, -atis DEX '09 DEX '98 DN