opțiuni
  • info

5 definiții pentru dogit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOGIT, -Ă, dogiți, -te, adj. 1. (Despre vase făcute din doage) Cu doagele desfăcute, depărtate una de alta, desprinse din cercuri. ◊ Expr. Sună a dogit = produce, la cea mai ușoară atingere, un sunet caracteristic de vas cu doagele desfăcute, plesnite. 2. Fig. (Despre voce) Răgușit, hodorogit. – V. dogi.

DOGIT, -Ă, dogiți, -te, adj. 1. (Despre vase făcute din doage) Cu doagele desfăcute, depărtate una de alta, desprinse din cercuri. ◊ Expr. Sună a dogit = produce, la cea mai ușoară atingere, un sunet caracteristic de vas cu doagele desfăcute, plesnite. 2. Fig. (Despre voce) Răgușit, hodorogit. – V. dogi.

dogit, ~ă a [At: DEX / Pl: ~iți, ~e / E: dogi] 1 (D. vase din doage) Cu doagele depărtate, desfăcute sau rupte. 2 (Îe) Sună (a) ~ Produce la atingere un sunet caracteristic unui vas cu doagele (1) desfăcute sau rupte. 3 (Fig, d. voce) Răgușit.

DOGIT, -Ă, dogiți, -te, adj. 1. (Despre vase făcute din doage) Cu doagele desfăcute (din cauza uscăciunii). ♦ (Despre alte obiecte) Plesnit, spart. Ca-ntr-un fund dogit de clopot tună-n gura lor cuvîntul. IOSIF, P. 63. N-aveam oaste? n-aveam tunul? – Care?... cel dogit? ALECSANDRI, T. 1448. ◊ Expr. Sună a dogit = produce, la cea mai ușoară atingere, un sunet caracteristic de obiect spart, plesnit. 2. Fig. (Despre glas) Lipsit de timbru, răgușit, spart. Pe drum ochi-și alerga Și cu glas dogit striga. ALECSANDRI, P. P. 153. ◊ (Adverbial) Clopotul dogit răsună, Clătinat ca de furtună. ALECSANDRI, P. III 35.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DOGIT adj. v. hârâit, hârâitor, răgușit.

dogit adj. v. HÎRÎIT. HÎRÎITOR. RĂGUȘIT.

Intrare: dogit
dogit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dogit
  • dogitul
  • dogitu‑
  • dogită
  • dogita
plural
  • dogiți
  • dogiții
  • dogite
  • dogitele
genitiv-dativ singular
  • dogit
  • dogitului
  • dogite
  • dogitei
plural
  • dogiți
  • dogiților
  • dogite
  • dogitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dogit, dogităadjectiv

  • 1. (Despre vase făcute din doage) Cu doagele desfăcute, depărtate una de alta, desprinse din cercuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Despre alte obiecte: plesnit, spart. DLRLC
      sinonime: plesnit spart
      • format_quote Ca-ntr-un fund dogit de clopot tună-n gura lor cuvîntul. IOSIF, P. 63. DLRLC
      • format_quote N-aveam oaste? n-aveam tunul? – Care?... cel dogit? ALECSANDRI, T. 1448. DLRLC
      • chat_bubble Sună a dogit = produce, la cea mai ușoară atingere, un sunet caracteristic de vas cu doagele desfăcute, plesnite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote (și) adverbial Clopotul dogit răsună, Clătinat ca de furtună. ALECSANDRI, P. III 35. DLRLC
  • 2. figurat Despre voce: hodorogit, răgușit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hodorogit răgușit
    • format_quote Pe drum ochi-și alerga Și cu glas dogit striga. ALECSANDRI, P. P. 153. DLRLC
etimologie:
  • vezi dogi DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.