19 definiții pentru dotație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOTAȚIE, dotații, s. f. Dotare. ♦ (Concr.) Mijloace materiale puse la dispoziția cuiva prin dotare. [Var.: (înv.) dotațiune s. f.] – Din fr. dotation, lat. dotatio, -onis.

dotație sf [At: NEGULICI / V: (îvr) ~tăciune, ~iune sf / Pl: ~ii / E: fr dotation, lat dotatio, ~onis] 1 (Rar) Dotare (1). 2 (Îvr) Dotă. 3 Utilare a unei instituții cu cele necesare desfășurării unei activități Si: dotare (2). 4 (Ccr) Finanțare a cuiva Cf dotare (4). 5 (Iuz; îs) Casa de ~ sau ~ia oastei Unitate administrativă în vechea armată. modificată

DOTAȚIE, dotații, s. f. Dotare. ♦ (Concr.) Mijloace materiale puse la dispoziția cuiva pe calea dotării. [Var.: (înv.) dotațiune s. f.] – Din fr. dotation, lat. dotatio, -onis.

DOTAȚIE, dotații, s. f. Înzestrare a unei persoane sau a unui așezămînt cu cele necesare; mijloace materiale puse la dispoziția unei persoane, a unui așezămînt etc. – Variantă: (învechit) dotațiune (MACEDONSKI, O. III 18) s. f.

DOTAȚIE s.f. Dotare. ♦ Înzestrare, echipare a unei întreprinderi, a unei persoane cu cele necesare; mijloacele materiale date în acest scop. [Gen. -iei, var. dotațiune s.f. / cf. fr. dotation, lat. dotatio].

DOTAȚIE s. f. capacitate înnăscută care face posibile performanțe; dotare (2). ◊ mijloace materiale puse la dispoziția cuiva prin dotare. (< fr. dotation, lat. dotatio)

DOTAȚIE ~i f. 1) v. A DOTA. 2) Mijloace materiale acordate organizațiilor sau întreprinderilor pentru a asigura buna lor funcționare. [Art. dotația; G.-D. dotației; Sil. -ți-e] /<fr. dotation, lat. dotatio, ~onis

DOTAȚIUNE s. f. v. dotație.

DOTAȚIUNE s. f. v. dotație.

DOTAȚIUNE s. f. v. dotație.

dotațiune sf vz dotație

dotăciune sf vz dotație

DOTAȚIUNE s.f. v. dotație.

dotați(un)e f. 1. acțiunea de a dota o persoană sau un așezământ; 2. venitul dat cu acest scop: casă de dotațiune a oastei.

* dotațiúne f. (lat. dotátio, -ónis). Acțiunea de a dota o persoană, un așezămînt. Veniturile provenite dintr’asta: Casa Dotațiuniĭ Oștiĭ. – Și -áție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dotație (desp. -ți-e) s. f., art. dotația (desp. -ți-a), g.-d. art. dotației; pl. dotații, art. dotațiile (desp. -ți-i-)

dotație (-ți-e) s. f., art. dotația (-ți-a), g.-d. art. dotației; pl. dotații, art. dotațiile (-ți-i-)

dotație s. f. (sil. -ți-e), art. dotația (sil. -ți-a), g.-d. art. dotației; pl. dotații, art. dotațiile (sil. -ți-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DOTAȚIE s. 1. v. dotare. 2. (JUR.; concr.) dotă, zestre, (pop.) parte, (latinism înv.) profecticie. (~ unei fete de măritat.)

DOTAȚIE s. 1. dotare, echipare, înzestrare, prevedere, utilare. (~ unei întreprinderi cu cele necesare.) 2. (JUR., concr.) dotă, zestre, (pop.) parte, (latinism înv.) profecticie. (~ unei fete de măritat.)

Intrare: dotație
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dotație
  • dotația
plural
  • dotații
  • dotațiile
genitiv-dativ singular
  • dotații
  • dotației
plural
  • dotații
  • dotațiilor
vocativ singular
plural
dotațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dotațiune
  • dotațiunea
plural
  • dotațiuni
  • dotațiunile
genitiv-dativ singular
  • dotațiuni
  • dotațiunii
plural
  • dotațiuni
  • dotațiunilor
vocativ singular
plural
dotăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dotăciune
  • dotăciunea
plural
  • dotăciuni
  • dotăciunile
genitiv-dativ singular
  • dotăciuni
  • dotăciunii
plural
  • dotăciuni
  • dotăciunilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dotație, dotațiisubstantiv feminin

  • 1. Înzestrare a unei persoane sau a unui așezământ cu cele necesare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: dotare
    • 1.1. concretizat Mijloace materiale puse la dispoziția cuiva prin dotare. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.