opțiuni
  • info

10 definiții pentru drăguleț (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DRĂGULEȚ, drăguleți, adj. (Pop.; numai la voc. sg.) Diminutiv al lui drag; p. ext. drăgălaș. – Drag + suf. -uleț.

drăguleț [At: VALIAN, V. / V: (reg) ~găl~ sm / Pl: ~i / E: drag + -uleț] 1 sm (Pop) Iubit (2-4). 2-4 a Drăguț (1-3). 5 (Pop; șhp) sm Dans popular care se joacă mai ales la nunți. 6 Melodie după care se execută drăgulețul (5).

DRĂGULEȚ, drăguleți, adj. (Pop.) Diminutiv al lui drag; p. ext. drăgălaș. – Drag + suf. -uleț.

DRĂGULEȚ2, -IȚĂ, drăguleți, -ițe, adj. Diminutiv al lui drag; drăguț, drăgălaș. Mai bine c-o flintuliță, Că mult mi-este drăguliță. PĂSCULESCU, L. P. 242. Foaie verde ș-o frunzuță, Drăgulița mea măicuță, Las’să vie cin’mi-i drag... Și să-ntrebe de ce zac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 103. ◊ Expr. Drăguliță doamne = dragă doamne, v. drag2. ◊ (Substantivat) Din toți fiii ce-i avea mai mici, era o drăguliță de fată. RETEGANUL, P. V 68. – Variantă: drăgăleț, -iță (CREANGĂ, A. 1) adj.

DRĂGULEȚ2, drăguleți, adj. m. Diminutiv al lui drag. [Var.: drăgăleț adj. m.]

drăgăleț sm vz drăguleț

DRĂGĂLEȚ, -IȚĂ adj. v. drăguleț.

DRĂGĂLEȚ, -IȚĂ adj. v. drăguleț2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

drăguleț (pop.) adj. m., pl. drăguleți

drăguleț (pop.) adj. m., pl. drăguleți

drăguleț adj. m., pl. drăguleți

Intrare: drăguleț (adj.)
drăguleț3 (adj.) adjectiv
adjectiv (A27)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drăguleț
  • drăgulețul
  • drăguliță
  • drăgulița
plural
  • drăguleți
  • drăguleții
  • drăgulițe
  • drăgulițele
genitiv-dativ singular
  • drăguleț
  • drăgulețului
  • drăgulițe
  • drăguliței
plural
  • drăguleți
  • drăguleților
  • drăgulițe
  • drăgulițelor
vocativ singular — —
plural — —
drăgăleț adjectiv
adjectiv (A27)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drăgăleț
  • drăgălețul
  • drăgălețu‑
  • drăgăliță
  • drăgălița
plural
  • drăgăleți
  • drăgăleții
  • drăgălițe
  • drăgălițele
genitiv-dativ singular
  • drăgăleț
  • drăgălețului
  • drăgălițe
  • drăgăliței
plural
  • drăgăleți
  • drăgăleților
  • drăgălițe
  • drăgălițelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

drăguleț, drăgulițăadjectiv

  • 1. popular Diminutiv al lui drag. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mai bine c-o flintuliță, Că mult mi-este drăguliță. PĂSCULESCU, L. P. 242. DLRLC
    • format_quote Foaie verde ș-o frunzuță, Drăgulița mea măicuță, Las’să vie cin’mi-i drag... Și să-ntrebe de ce zac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 103. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Din toți fiii ce-i avea mai mici, era o drăguliță de fată. RETEGANUL, P. V 68. DLRLC
    • chat_bubble Drăguliță doamne = dragă doamne. DLRLC
etimologie:
  • Drag + -uleț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.