opțiuni
  • info

13 definiții pentru dubios

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DUBIOS, -OASĂ, dubioși, -oase, adj. Nesigur, îndoielnic; suspect. [Pr.: -bi-os] – Din lat. dubiosus.

DUBIOS, -OASĂ, dubioși, -oase, adj. Nesigur, îndoielnic; suspect. [Pr.: -bi-os] – Din lat. dubiosus.

dubios, ~oasă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~oși, ~oase / E: lat dubiosus] 1 Suspect. 2 Îndoielnic.

DUBIOS, -OASĂ, dubioși, -oase, adj. Nesigur, îndoielnic; suspect. O convinsese, în cele din urmă, pe Ralița să tacă și să accepte tovărășia cumetrei cu existența dubioasă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 212. – Pronunțat: -bi-os.

DUBIOS, -OASĂ adj. Suspect; îndoielnic, nesigur. [< lat. dubiosus].

DUBIOS, -OASĂ adj. suspect; îndoielnic, nesigur. (< lat. dubiosus)

DUBIOS ~oasă (~oși, ~oase) Care trezește dubiu; care dă de bănuit; echivoc; îndoielnic; suspect. [Sil. -bi-os] /<lat. dubiosus

dubios a. îndoielnic, nesigur.

* dubiós, -oásă adj. (lat. dubiosus). Îndoĭelnic, dubiŭ, problematic: victorie, reputațiune dubioasă. Adv. În mod dubios.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dubios (desp. -bi-os) adj. m., pl. dubioși; f. dubioasă (desp. -bi-oa-), pl. dubioase

dubios (-bi-os) adj. m., pl. dubioși; f. dubioasă (-bi-oa-), pl. dubioase

dubios adj. m. (sil. -bi-os), pl. dubioși; f. sg. dubioasă (sil. -bi-oa-), pl. dubioase

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DUBIOS adj. 1. v. nesigur. 2. v. suspect. 3. echivoc, îndoielnic, necurat, suspect. (De o morală ~oasă.) 4. v. veros.

DUBIOS adj. 1. incert, îndoielnic, nesigur, problematic, (livr.) improbabil, indecis, (rar) îndoios, (fig.) nebulos. (La o dată ~.) 2. suspect, (astăzi rar) problematic. (O persoană ~.) 3. echivoc, îndoielnic, necurat, suspect. (De o morală ~.) 4. suspect, veros. (Afaceri, speculații ~.)

Intrare: dubios
dubios adjectiv
  • silabație: du-bi-os info
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dubios
  • dubiosul
  • dubiosu‑
  • dubioasă
  • dubioasa
plural
  • dubioși
  • dubioșii
  • dubioase
  • dubioasele
genitiv-dativ singular
  • dubios
  • dubiosului
  • dubioase
  • dubioasei
plural
  • dubioși
  • dubioșilor
  • dubioase
  • dubioaselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dubios, dubioasăadjectiv

  • 1. Nesigur, suspect, îndoielnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: nesigur suspect îndoielnic
    • format_quote O convinsese, în cele din urmă, pe Ralița să tacă și să accepte tovărășia cumetrei cu existența dubioasă. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 212. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.