15 definiții pentru suspect
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SUSPECT, -Ă, suspecți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este bănuit, care dă de bănuit; care inspiră neîncredere, de care trebuie să te ferești; dubios, îndoielnic. – Din fr. suspect, lat. suspectus.
SUSPECT, -Ă, suspecți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este bănuit, care dă de bănuit; care inspiră neîncredere, de care trebuie să te ferești; dubios, îndoielnic. – Din fr. suspect, lat. suspectus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
suspect, ~ă [At: NEGULICI / Pl: ~cți, ~e / E: fr suspect] 1-2 a, smf (Individ) care este bănuit Si: (rar) suspectat. 3 a (D. oameni sau d. maifestările, acțiunile, creațiile etc. lor, d. obiecte sau d. stări, fenomene etc.) Care dă de bănuit, inspirând neîncredere Si: dubios (1), îndoielnic, (rar) problematic, (îvr) suspicios (1). 4 a (Rar; d. medii sociale) Deochiat (10). 5 a (Rar; d. afaceri; d. tranzacții comerciale etc.) Veros. 6 sn (Îvr) Suspiciune.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUSPECT, -Ă, suspecți, -te, adj. 1. Care este bănuit, care dă de bănuit. Întîmplare suspectă. Amabilitate suspectă. ▭ Dar dacă Ivancea sau Alexia scapă? Atunci se va afla totul... abia atunci încep să devin suspectă, – dar dacă scapă și Eleonora? Atunci sînt pierdută. DUMITRIU, B. F. 76. 2. Care inspiră neîncredere, de care trebuie să te ferești; dubios. Caracter suspect. Procedeu suspect. ▭ Sînt chei care deschid orice lacăte și orice sertare; există oameni a căror curiozitate e nelimitată. Ai înțeles acum? Îți pare suspect individul? E nevoie să pară suspect? C. PETRESCU, C. V. 281.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUSPECT, -Ă adj. Care inspiră neîncredere, bănuieli. ♦ Îndoielnic, dubios. [Cf. fr. suspect, lat. suspectus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUSPECT, -Ă adj. care inspiră neîncredere, bănuieli. ◊ îndoielnic, dubios. (< fr. suspect, lat. suspectus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SUSPECT, suspectă (suspecți, suspecte) Care dă de bănuit; care inspiră îndoieli; de valoare incertă; dubios; îndoielnic; echivoc. Informație ~tă. /<fr. suspect
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
suspect a. 1. care e bănuit și care merită să fie; 2. de care trebue să ne ferim.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*suspéct, -ă adj. (lat. suspectus, d. suspicere, a privi pe dedesupt, a bănui. V. a-spect). Bănuit, care nu inspiră încredere: individ suspect, mișcărĭ suspecte, bolnav suspect (care e bănuit că maĭ are microbĭ). Adv. În mod suspect: privea suspect.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!suspect (dubios) adj. m., s. m., pl. suspecți; adj. f., s. f. suspectă, pl. suspecte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
suspect adj. m., pl. suspecți; f. suspectă, pl. suspecte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
suspect adj. m., pl. suspecți; f. sg. suspectă, pl. suspecte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUSPECT adj. 1. dubios, (astăzi rar) problematic. (O persoană ~.) 2. v. interlop. 3. v. dubios. 4. dubios, veros. (Afaceri, speculații ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SUSPECT adj. 1. dubios, (astăzi rar) problematic. (O persoană ~.) 2. interlop, (fig.) deocheat. (Lume ~.) 3. dubios, echivoc, îndoielnic, necurat. (De o morală ~.) 4. dubios, veros. (Afaceri, speculații ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Suspect ≠ nebănuit
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
individ suspect și fără domiciliu expr. (glum., înv.) student.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
suspect, suspectăadjectiv
- 1. Care este bănuit, care dă de bănuit; care inspiră neîncredere, de care trebuie să te ferești. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: dubios echivoc îndoielnic antonime: nebănuit
- Întâmplare suspectă. Amabilitate suspectă. Caracter suspect. Procedeu suspect. DLRLC
- Dar dacă Ivancea sau Alexia scapă? Atunci se va afla totul... abia atunci încep să devin suspectă, – dar dacă scapă și Eleonora? Atunci sînt pierdută. DUMITRIU, B. F. 76. DLRLC
- Sînt chei care deschid orice lacăte și orice sertare; există oameni a căror curiozitate e nelimitată. Ai înțeles acum? Îți pare suspect individul? E nevoie să pară suspect? C. PETRESCU, C. V. 281. DLRLC
-
etimologie:
- suspect DEX '09 DEX '98 DN
- suspectus DEX '09 DEX '98 DN