17 definiții pentru econom (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECONOM, -OAMĂ, economi, -oame, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care face economii, care cheltuiește cu cumpătare; strângător, adunător, cumpătat. ♦ (Peior.) Zgârcit. 2. S. m. și f. (În trecut) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a averii cuiva etc.; administrator. ♦ Persoană care administrează veniturile unei mănăstiri, episcopii sau mitropolii. – Din fr. économe.

econom, ~oa [At: PRAV. GOV., ap. CADE / V: (rar) sf (înv) ic~ / Pl: ~i, ~oame / E: fr économe, ngr οἰκονόμος] 1 smf (Înv) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a unui internat, a averii cuiva etc. Si: administrator, intendent. 2 smf Persoană însărcinată cu administrarea veniturilor unei mănăstiri. 3 smf (Reg) Persoană care se ocupă cu aprovizionarea și cu pregătirea mesei pentru un grup organizat. 4 smf (Îrg; șîs ~ de câmp, ~ de pământ) Țăran înstărit. 5 sf (Înv; pex; îs) ~ă de casă Persoană pricepută în conducerea unei gospodării. 6-7 smf (Reg; îs) ~ oier (sau de oi, de vite) Crescător și proprietar de animale. 8 smf (Reg; îs) ~ de pomi Pomicultor. 9 a (D. oameni) Care face economii Si: strângător, (înv) adunător, cumpătat. 10 a (D. oameni) Care folosește cu chibzuință banii sau alte mijloace materiale Si: chibzuit, cumpătat. 11-12 smf, a (Pex) (Om) zgârcit. 13 a (Nob; d. obiecte) Economisit. 14 a (Rar) Cu măsură Si: moderat, echilibrat, măsurat. 15 a (D. acțiunile, manifestările etc. oamenilor; înv) Care exprimă cumpătare, chibzuință, măsură.[1] modificată

  1. Am corectat etimol. ngr. În original greșit: οίκονόμος LauraGellner

*ECONOM, pop. ICONOM I. sm. 1 Îngrijitorul veniturilor unei mănăstiri, unei episcopii sau unei mitropolii: iconomul iaste de ține toate cîștigările besericii, tocmește și casa arhiereului și biserica PRV. -MB. 2 Cel însărcinat cu cheltuelile și administrația unei instituțiuni, unui internat, etc.: ~ul spitalului 3 Administratorul averii cuiva: Fă tu ce vei vrea cu dînșii, fii și economul meu PANN. 4 Gospodar; ~ de vite, crescător de vite, cel ce se ocupă cu creșterea vitelor 5 Om econom, păstrător. II. adj. 1 Păstrător, strîngător, care cheltuește cu măsură, cumpănit în cheltueli: omul nu trebue să fie... nici prea iconom nici prea galantom PANN. 2 Fig. Cumpătat: a fi ~ de laude, de vorbe, a lăuda puțin, a vorbi puțin [ngr. οίχόνομος și fr. économe].

ECONOM, -OAMĂ, economi, -oame, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care face economii, care cheltuiește cu cumpătare; strângător, adunător, cumpătat. ♦ (Peior.) Zgârcit. 2. S. m. și f. (În trecut) Persoană însărcinată cu administrarea unei instituții, a averii cuiva etc.; administrator. ♦ Îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri. – Din fr. économe.

ECONOM1, -OAMĂ, economi, -oame, adj. (Despre oameni) Care face economii, cumpănit în cheltuieli, strîngător, păstrător, cumpătat, nerisipitor. Amîndoi, harnici și economi, munceau și puneau și cîte ceva deoparte. BUJOR, S. 36. Cu cît egumenul este econom, cu atîta frate-seu e risipitor. NEGRUZZI, S. I 313. ♦ (Peiorativ) Zgîrcit, cărpănos, avar. Văzînd că musafirul nu mai pleacă, și cum gazda sa era și cam econoamă, se vorbeau mereu între dinșii (om și nevastă) cam ce să facă să scape de musafir. ȘEZ. VII 89.

ECONOM, -OA I. adj. 1. care păstrează, care face economii. 2. cumpătat. II. s. m. f. (în trecut) îngrijitor al veniturilor unei mănăstiri. (< fr. économe)

ECONOM ~oamă (~omi, ~oame) 1) Care cheltuiește cu măsură; care face economii. 2) depr. Care face economii exagerate evitând consumul chiar pentru cele mai stricte necesități. /<fr. économe, ngr. oikonomos

econom m. 1. cel însărcinat cu cheltuielile de casă, administrator sub raportul material: econom de spital, de liceu; 2. îngrijitorul veniturilor unei mânăstiri, episcopii sau mitropolii: economul chinoviei BĂLC.; 3. gospodar de sine stătător, cel ce are car, plug și vite proprii. [Și iconom: gr. mod.]. ║ a. și m. care nu face cheltuieli nefolositoare.

*económ, -oámă s. (vgr. oikonómos, d. oîkos, casă, cămară, și nemo, daŭ, împart. V. nicocheră și vecin). Administrator, intendent, care ține cheltuĭelile uneĭ case, uneĭ instituțiunĭ. S. m. Un rang preuțesc. (V. preut). Adj. Cruțător, strîngător, care nu face cheltuĭelĭ inutile: femeĭe econoamă. – Și iconom (după ngr.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

econom adj. m., s. m., pl. economi; adj. f., s. f. econoa, pl. econoame

econom adj. m., s. m., pl. economi; adj. f., s. f. econoamă, pl. econoame

econom adj. m., s. m., pl. economi; f. sg. econoamă, pl. econoame

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ECONOM adj. adunător, cruțător, păstrător, strângător, (înv. și reg.) scump, (reg.) păstrielnic, (fig.) strâns. (Om ~.)

ECONOM adj. adunător, cruțător, păstrător, strîngător, (înv. și reg.) scump, (reg.) păstrielnic, (fig.) strîns. (Om ~.)

Econom ≠ cheltuitor, irositor, risipitor, neeconom, nestrângător

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

econom (economi), s. m.1. Administrator. – 2. Călugăr care administrează veniturile unei mănăstiriri. – 3. (Adj.) Care face economii, strîngător. – Var. iconom (sensul 2). Ngr. οἰϰόνομος; sensul 3, prin intermediul fr. économe.Der. economisi (var. iconomisi), vb. (a face economii), din ngr. οἰϰονομώ, aorist οἰϰονόμησα, cf. sp. economizar, fr. économiser; și din fr. economat, s. n.; economic, adj.; economie, s. f.; economist, s. m.

Intrare: econom (adj.)
econom1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A28)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • econom
  • economul
  • economu‑
  • econoa
  • econoama
plural
  • economi
  • economii
  • econoame
  • econoamele
genitiv-dativ singular
  • econom
  • economului
  • econoame
  • econoamei
plural
  • economi
  • economilor
  • econoame
  • econoamelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

econom, econoaadjectiv

  • 1. Care face economii, care cheltuiește cu cumpătare. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Amîndoi, harnici și economi, munceau și puneau și cîte ceva deoparte. BUJOR, S. 36. DLRLC
    • format_quote Cu cît egumenul este econom, cu atîta frate-seu e risipitor. NEGRUZZI, S. I 313. DLRLC
    • 1.1. peiorativ Avar, cărpănos, zgârcit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Văzînd că musafirul nu mai pleacă, și cum gazda sa era și cam econoamă, se vorbeau mereu între dînșii (om și nevastă) cam ce să facă să scape de musafir. ȘEZ. VII 89. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.