zgârcit, ~ă [At: CORESI, EV. 402 / V: (reg) zgăr~ / S și: sg~ / Pl: ~iți, ~e / E: zgârci⁴] 1 a (D. ființe) Care are corpul încovoiat de frică, de frig etc. apropiindu-și (foarte) mult extremitățile unele de altele, facându-l să devină (aparent) mai mic Si: chircit (2), atrofiat (4), contractat² (4), ghemuit² (1), strâns², stârcit², (reg) tâmbușit, zgârcel (2). 2 a (Prc) Atrofiat (1). 3 sn (Reg) Cartilaj. 4-5 smf, a (Fig) (Om) care adună cu pasiune bani (sau alte bunuri materiale) printr-o economisire exagerată și meschină Si: avar (1-2), calic (8-9), (liv) harpagon, parcimonios, (rar) meschin, strângător, (pop) ciufut (1-2), (pfm) cărpănos (2-3), (îrg) scump (1), (înv) cumplit² (15), pungit, punguit², samalâș, sichiș, tamachiar, (reg) zbârciogos (1-2), zgârcilă, zgârciob (1-2), zgârcos (1-2), zgârietor (9-10), (îvr) zgârcitor (1-2), zgârcitură (5), zgârcuros (1-2), zgârdău, zgârgorit (1-2), zgâriat (5), zgârn, zgârnăit, zgârțos, zgârliuță (1), (reg) zgârcă (1-2), zgârcea, zgripțuros² (1-2). 6 a (Pan) Care este lipsit de generozitate. 7 a (Pan) Care denotă zgârcenie (2). 8 a (Pex) Pal². 9 a (Îe) (A fi) ~ la vorbă (A relata) fără multe detalii. 10 a (Îae) (A fi) moderat.

ZGÂRCIT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) v. a se zgârci. 2) Care face economii exagerate; avar; calic. ◊ A fi ~ la vorbă a vorbi puțin (și cumpătat). /v. a se zgârci

igârcit, ~ă a vz zgârcit

zgărcit, ~ă smf, a vz zgârcit

zgîrcit, -ă adj., s.m., s.f. 1 adj. (despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Care este ghemuit, strîns, chircit; contractat (de frică, de frig etc.). Un flăcăuan isteț stătea zgîrcit în pat, pironit pe scîndură de reumatism (GAL.). 2 adj., s.m., s.f. Fig. (Om) care face economii exagerate (evitînd și cheltuielile de strictă necesitate), care strînge cu lăcomie, cu pasiune bunuri materiale printr-o economisire exagerată; hapsîn, avar. Nevestei mele îi place să facă pe zgîrcită (VIN.). ♦ (adj.) Care manifestă zgîrcenie; care este lipsit de generozitate. Nu era niciodată zgîrcit în a-și îmbărbăta soldații (PER.). ◊ Expr. (A fi) zgîrcit la vorbă = a vorbi puțin și cu chibzuială, fără multe detalii. • pl. -ți, – te. /v. zgîrci².

ZGÎRCIT, -Ă, zgîrciți, -te, adj. 1. Care face economie exagerată și evită chiar cheltuielile necesare, care strînge cu lăcomie banii și nu dă din al său; avar. Era un om înainte de toate amarnic și zgîrcit. SADOVEANU, E. 120. Cojocarul zgîrcit se bucură în taină că pomelnicul lui... îl ținea mai ieftin decît pe toți ceilalți. GALACTION, O. I 278. Era pestriță la mațe și foarte zgîrcită. CREANGĂ, P. 37. ◊ (Substantivat) Zgîrcitul nici pe el nu se procopsește, nici pe altul nu folosește. La CADE. ♦ Fig. Prea puțin darnic, lipsit de generozitate. Stăpînitorii erau tot mai zgîrciți în recunoașterea de drepturi pentru popor, tot mai darnici în ani de închisoare. PAS. Z. IV 105. ◊ Expr. Zgîrcit la vorbă = care vorbește puțin și cumpătat. Palid, aprinzînd țigară de la țigară, Matei a ascultat cum Mindirigiu, simplu, zgîrcit la vorbă, a povestit faptul. GALAN, B. I 478. 2. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Strîns, ghemuit; contractat, crispat. Ne culcarăm unul lîngă altul, în lat; zgîrciți ca niște oameni legați, cum zice romînul, fedeleș, cu capul pe o ghiulea de fier, cu corpul pe alte două. BOLINTINEANU, O. 265. Cît îi ziulica de mare, șăd [la gherghef] cu trupu ghemuit și cu picioarele zgîrcite. ALECSANDRI, T. 937. (Prin analogie) Vîntul de toamnă, rece și umed, țiuie în rămășițele frunzelor zgîrcite, risipite în crăcile copacilor din lunca Vitanului. DELAVRANCEA, T. 165.

ZGÎRCIT, -Ă, zgîrciți, -te, adj. 1. Care face economii exagerate, evitînd și cheltuielile de strictă necesitate, care strînge cu lăcomie banii; avar. ♦ Prea puțin darnic, lipsit de generozitate. ◊ Expr. Zgîrcit la vorbă = care vorbește puțin și cu chibzuială. 2. (Despre ființe sau părți ale corpului) Strîns, ghemuit; contractat. – V. zgîrci¹.

sgârcit a. și m. avar.

zgîrcít, -ă adj. (d. a se zgîrci). Avar. V. cupit.

zgîrcit

ZGÂRCIT adj., s. 1. adj. v. contractat. 2. v. chircit. 3. s., adj. avar, calic, (livr.) harpagon, parcimonios, (rar) meschin, strângător, (pop.) ciufut, scump, (pop. și fam.) cărpănos, (reg.) cupit, hârsit, (prin nord-vestul Munt. și nord-estul Olt.) pungit, (prin Olt.) punguit, (prin nordul Transilv.) samalâș, (prin Maram.) sichiș, (înv.) cumplit, tamachiar, (fam.) zgârciob, frige-linte, zgârie-brânză. (Strânge banii, e un ~ fără pereche.)

Zgârcit ≠ darnic, galant, galantom

ZGÎRCIT adj., s. 1. adj. chircit, contractat, ghemuit, închircit, strîns, (pop.) ciuciulit, stîrcit, (reg.) tîmbușit, (Olt., Ban. și Transilv.) zgulit. (Om ~ de durere.) 2. s., adj. avar, calic, (livr.) harpagon, parcimonios, (rar) meschin, strîngător, (pop.) ciufut, scump, (pop. și fam.) cărpănos, (reg.) cupit, hîrsit, (prin nord-vestul Munt. și nord-estul Olt.) pungit, (prin Olt.) punguit, (prin nordul Transilv.) samalîș, (prin Maram.) sichiș, (înv.) cumplit, tamachiar, (fam.) zgîrciob, frige-linte, zgîrie-brînză. (Strînge banii, e un ~ fără pereche.)