23 de definiții pentru entuziasm

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ENTUZIASM, entuziasme, s. n. Stare de însuflețire puternică însoțită de exteriorizarea bucuriei; avânt, înflăcărare; pasiune (în vorbire), exaltare. [Pr.: zi-asm] – Din fr. enthousiasme.

entuziasm sn [At: GOLESCU, E. 352/18 / V: (înv) ~usi~, (rar) ~azm, ~usiazm, (îvr) ~usiasmos, intusiasm, întusi~ / S și: ~thusi~ / P: ~zi-asm / Pl: ~e / E: fr enthousiasme] 1 Stare afectivă caracterizată prin însuflețire puternică, provocată de pasiune, admirație, interes pentru cineva sau ceva Si: încântare Vz exaltare, frenezie, patos. 2 (Îla) Cu ~ Entuziasmat. 3 (Înv) Exaltare mistică de care erau cuprinși prorocii Vz delir, extaz, transport. 4 Pasiune (în vorbire).[1] corectat(ă)

  1. În original, una din var. fără accent — LauraGellner

*ENTUZIASM sbst. 1 Starea fizică dezordonată ca aceea a sibilelor în momentul cînd proroceau 2 pr. ext. Inspirațiune divină manifestată prin viziuni profetice: ~ul profeților 3 Foc, avînt, înflăcărare de care e cuprins poetul, artistul, în momentul compoziției: ~ul transportă pe poeți 4 Exaltare extraordinară a sufletului: ~ religios, războinic 5 Mare bucurie: fu primit cu ~ 6 Admirațiune exagerată: are un ~ orb pentru acest poet [fr.].

ENTUZIASM, entuziasme, s. n. Stare de însuflețire puternică; avânt, înflăcărare; pasiune (în vorbire), exaltare. [Pr.: -zi-asm] – Din fr. enthousiasme.

ENTUZIASM s. n. Stare de însuflețire puternică, avînt, înflăcărare. V. exaltare, frenezie. Astăzi poporul, stăpîn în propria lui țară, clădește cu un entuziasm fără precedent orînduirea nouă, socialistă. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 297, 3/1. Nu mi-am cîntărit niciodată datoria. Mi-am dăruit tot sufletul și tot entuziasmul. REBREANU, P. S. 94. Trebuie să arătăm că în junie e entuziasmul lucrurilor mari și devotamentul pentru adevăr. BĂLCESCU, O. I 327. – Pronunțat: -zi-asm.

ENTUZIASM s.n. Însuflețire puternică, avînt, înflăcărare; exaltare; emoție extraordinară. [Pron. -zi-asm, pl. -me, -muri. / < fr. enthousiasme, it. entusiasmo, cf. gr. enthousiasmos – emoție puternică].

ENTUZIASM s. n. însuflețire puternică, avânt, înflăcărare; exaltare. (< fr. enthousiasme, gr. enthousiasmos)

ENTUZIASM n. Imbold lăuntric puternic care înlesnește realizarea unei acțiuni; exaltare; elan; avânt; înflăcărare; ardoare. [Sil. en-tu-zi-asm] /<fr. enthousiasme

entuziasm n. 1. exaltarea extraordinară a sufletului: entuziasm religios; 2. admirațiune exagerată: elogii dictate de entuziasm.

entusiasm sn vz entuziasm

entusiasmos sn vz entuziasm

entusiazm sn vz entuziasm

entuziazm sn vz entuziasm

intuziasm sn vz entuziasm

întusiasm sn vz entuziasm

*entusiázm n., pl. e și urĭ (vgr. enthusiasmós, inspirațiune divină, d. theós, zeŭ). Mare bucurie și însuflețire: toțĭ primiră cu entusiazm declarațiunea de războĭ. Mare admirațiune: eleviĭ aŭ în general entusiazm pentru profesorĭ. – Și -ziazm (după fr.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

entuziasm (desp. -zi-asm) s. n., pl. entuziasme

entuziasm (-zi-asm) s. n., pl. entuziasme

entuziasm s. n. (sil. -zi-asm), pl. entuziasme

entuziasm, -muri.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ENTUZIASM s. ardoare, avânt, elan, înflăcărare, înfocare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire, (livr.) fervență, fervoare, patos, (rar) ardență, (Mold.) ahotă, (înv.) porneală, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ specific tinereții.)

ENTUZIASM s. ardoare, avînt, elan, înflăcărare, înfocare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire, (livr.) fervență, fervoare, patos, (rar) ardență, (Mold.) ahotă, (înv.) porneală, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ specific tinereții.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ENTUZIASM. Subst. Entuziasm, avînt, înflăcărare, însuflețire, elan. Ardoare, ardență (livr.), înfocare, căldură (fig.), pasiune, patimă, împătimire (rar), fervoare, patos, extaz, extaziere, exaltare, delir (fig.), frenezie. Îndemn, imbold, impuls, stimul, stimulent, stimulare, îmboldire (fig.), chemare. Încîntare, farmec, fermecare, vrajă, fascinație, atracție. Adj. Entuziasmat, entuziast, avîntat, înflăcărat, însuflețit, înaripat (fig.), aprins (fig.), înfocat (fig.), fervent, ardent (livr.), pasionat, împătimit (rar), pătimaș, extaziat, exaltat. Captivat. Fascinat, fermecat, vrăjit, încîntat. Pasionant, captivant, palpitant. Vb. A se entuziasma, a se avînta (fig.), a se înflăcăra, a se însufleți, a se aprinde (fig.), a se încălzi (fig.), a se înfoca (rar, fig.), a se înfierbînta (fig.), a se extazia, a se exalta; a fi entuziasmat, a fi cuprins de entuziasm, a fi pasionat (captivat, încîntat, fascinat etc.). A entuziasma, a însufleți, a înflăcăra, a încălzi (fig.), a aprinde (fig.), a înfierbînta (fig.), a electriza (fig.), a extazia, a exalta; a stimula, a pasiona, a îmboldi (fig.). A captiva, a cuceri (fig.), a fascina, a fermeca, a vrăji (fig.), a subjuga (fig.). Adv. Cu entuziasm, cu avînt, cu însuflețire, cu înflăcărare, cu frenezie. (În mod) entuziast, însuflețit, pătimaș. V. bucurie, dragoste, fericire, optimism, superlative.

Intrare: entuziasm
entuziasm1 (pl. -e) substantiv neutru
  • silabație: -zi-asm info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • entuziasm
  • entuziasmul
  • entuziasmu‑
plural
  • entuziasme
  • entuziasmele
genitiv-dativ singular
  • entuziasm
  • entuziasmului
plural
  • entuziasme
  • entuziasmelor
vocativ singular
plural
entusiasmos
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
întusiasm
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
entuziazm
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
entusiazm
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
entusiasm
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
intuziasm
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
entuziasm2 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: -zi-asm info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • entuziasm
  • entuziasmul
  • entuziasmu‑
plural
  • entuziasmuri
  • entuziasmurile
genitiv-dativ singular
  • entuziasm
  • entuziasmului
plural
  • entuziasmuri
  • entuziasmurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

entuziasm, entuziasmesubstantiv neutru

  • 1. Stare de însuflețire puternică însoțită de exteriorizarea bucuriei; pasiune (în vorbire); emoție extraordinară. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Astăzi poporul, stăpîn în propria lui țară, clădește cu un entuziasm fără precedent orînduirea nouă, socialistă. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 297, 3/1. DLRLC
    • format_quote Nu mi-am cîntărit niciodată datoria. Mi-am dăruit tot sufletul și tot entuziasmul. REBREANU, P. S. 94. DLRLC
    • format_quote Trebuie să arătăm că în junie e entuziasmul lucrurilor mari și devotamentul pentru adevăr. BĂLCESCU, O. I 327. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.