ETAJ, etaje, s. n. 1. Fiecare dintre părțile unei clădiri de deasupra parterului, cuprinzând încăperile situate pe același plan orizontal; cat, nivel. 2. Parte dintr-o mașină de forță în care se produce o variație a vitezei sau a presiunii fluidului. 3. Parte a unui amplificator electric în care se produce una dintre amplificări. 4. Complex de strate bine individualizate petrografîc și faunistic, corespunzând celei mai mici diviziuni a timpului geologic. 5. (Bot.; în sintagma) Etaj de vegetație = zonă de vegetație cu anumite condiții proprii, determinate de modificările regimului termic și hidric pe verticală. – Din fr. étage.

etaj sn [At: CĂLĂTORIE, IV, 144^v /5 / V: (îvp) ~agiu (Pl: ~agiuri) / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr étage] 1 Fiecare dintre părțile de deasupra parterului ale unei clădiri cu locuințe suprapuse, cuprinzând încăperile situate pe același plan orizontal Si: cat, nivel. 2 (Pex) Fiecare dintre suprafețele plane ale unui obiect format din părți suprapuse. 3 (Fig) Situație socială. 4 (Fam; îe) A atinge (pe cineva) la ~ A lovi la cap. 5 (Teh) Parte dintr-o mașină de forță în care se produce o variație a vitezei sau a presiunii fluidului. 6 (Teh) Parte a unui amplificator electric în care se produce una dintre amplificări. 7 (Min) Porțiune dintr-un zăcământ cuprinsă între două orizonturi succesive. 8 (Tip) Subdiviziunea orizontală a capului unei tabele. 9 (Bot) Fiecare dintre grupele de frunze ale unei plante, deosebite morfologic între ele, datorită diferenței de înălțime în așezarea lor pe tulpină. 10 (Bot; șîs ~ de vegetație) Zonă de vegetație cu anumite caracteristici proprii, determinate de modificările regimului termic și hidric în altitudine. 11 (Sil; îs) ~ arborescent Zonă formată de arborii unui arboret, ale căror coronamente se găsesc, aproximativ, la același nivel. 12 (Glg; îs) ~ geologic Succesiune de terenuri, bine individualizate petrografic și faunistic, care corespunde în timp unei vârste geologice. corectat(ă)

*ETAJ (pl. -aje) sn. 💒 Cat [fr.].

ETAJ, etaje, s. n. 1. Fiecare dintre părțile unei clădiri de deasupra parterului, cuprinzând încăperile situate pe același plan orizontal; cat, nivel. 2. Parte dintr-o mașină de forță în care se produce o variație a vitezei sau a presiunii fluidului. 3. Parte a unui amplificator electric în care se produce una dintre amplificări. 4. Complex de straturi bine individualizate petrografic și faunistic, corespunzând celei mai mici diviziuni a timpului geologic. 5. (Bot.; în sintagma) Etaj de vegetație = zonă de vegetație cu anumite condiții proprii, determinate de modificările regimului termic și hidric pe verticală. – Din fr. étage.

ETAJ, etaje, s. n. 1. (La clădirile construite în planuri suprapuse) Fiecare dintre părțile de deasupra parterului situate între două planșee. V. cat. Ajungea lîngă uriașe construcții neisprăvite, înălțînd pereți de cărămizi... cu orbitele ferestrelor goale la cinci și șase etaje. C. PETRESCU, Î. II 158. Am urcat treptele a patru etaje și-am sunat. SAHIA, U.R.S.S. 76. 2. Fiecare dintre etapele rezultate din împărțirea variației de presiune a fluidului într-o mașină de forță. ♦ Parte dintr-o mașină de forță în care se produce o variație a presiunii fluidului. Etaj de înaltă presiune. 3. Parte a unui amplificator electric în care se produce una dintre amplificările pe care le realizează acesta. 4. (De obicei determinat prin «geologic») Succesiune de straturi care corespunde în timp unei vîrste geologice.

ETAJ s.n. 1. Fiecare dintre părțile unei clădiri care se găsesc între planșeurile de deasupra parterului; cat. 2. Nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ♦ (Spec.) a) Fiecare dintre etapele rezultate din împărțirea variației de viteză sau de presiune a fluidului într-o mașină termică; b) partea unei mașini termice în care se produce această variație; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificările pe care acesta le realizează; d) (poligr.) subdiviziunea orizontală a capului unei tabele. 3. Succesiune de terenuri care corespunde în timp unei vîrste geologice. 4. Etaj de vegetație = element structural al unui arboret constînd din totalitatea arborilor ale căror coroane se situează la o anumită înălțime, formînd un strat distinct. [< fr. étage].

ETAJ s. n. 1. fiecare dintre părțile unei clădiri care se găsesc între planșeurile de deasupra parterului; cat. 2. nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ◊ (spec.) a) fiecare dintre etapele rezultate din împărțirea variației de viteză sau de presiune a fluidului într-o mașină termică; b) partea unei mașini termice în care se produce această variație; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificările pe care acesta le realizează; d) (poligr.) subdiviziunea orizontală a capului unei tabele. 3. succesiune de terenuri corespunzând în timp unei vârste geologice. 4. ~ de vegetație = strat de vegetație într-o biocenoză, determinat de modificarea regimului termic și hidric în funcție de altitudine. (< fr. étage)

ETAJ ~e n. 1) Fiecare dintre părțile unei clădiri situate între planșeuri deasupra parterului; cat. 2 ) Fiecare dintre porțiunile unor obiecte, unor lucruri, dispuse una peste alta. 3) Fiecare dintre straturile de pământ care corespund în timp unei vârste geologice. 4) Diviziune principală a zăcământului unei mine stabilit în vederea exploatării. /<fr. étage

etaj n. cat (= fr. étage).

*etáj n., pl. e (fr. étage, vfr. estage, d. ester, a sta, ca it. staggio, d. stare. V. stagiŭ). Rînd, cat: casă cu doŭă etaje. – La Românĭ „casă cu doŭă etaje” înseamnă maĭ des „cu un parter (rez-de-chaussée) și un etaj”. Francejiĭ nu consideră etaj de cît ce e peste parter, și de aceĭa casa numită în România „cu doŭă etaje” la eĭ e cu unu.

etagiu sn vz etaj

etaj s. n., pl. etaje

etaj s. n., pl. etaje

etaj s. n., pl. etaje

etaj, -je.

ETAJ s. cat, nivel, (rar) rând, (prin Bucov.) pliont, (înv.) plan, pod, streașină. (Casa are trei ~.)

ETAJ s. cat, nivel, (rar) rînd, (prin Bucov.) pliont, (înv.) plan, pod, streașină. (Casa are trei ~.)

a lovi la etaj expr. (d. bărbați) a-și obliga partenera de sex să practice felația.

a sta la etaj expr. (prst.) a practica sexul oral.