24 de definiții pentru experiment

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXPERIMENT, experimente, s. n. Procedeu de cercetare în știință, care constă în provocarea intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor care le guvernează; observație provocată, experiență (2). – Din lat. experimentum.

EXPERIMENT, experimente, s. n. Procedeu de cercetare în știință, care constă în provocarea intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor care le guvernează; observație provocată, experiență (2). – Din lat. experimentum.

experiment sn [At: DZ 12/20 / V: esperimânt, esp~, ~rement, ~rm~, isperemânt, isperimânt, sperimânt, speriment[1] / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: ger Experiment, it esperimento, sperimento, lat experimentum] 1-2 (Metodă de cercetare în știință ce constă în) producerea sau modificarea menționată a unui fenomen, cu scopul observării lui în condițiile special create și a legilor care îl guvernează Si: experiență (13-14), experimentațiune. 3 (Înv) Ispită. 4 (Înv) Ispitire. 5 (Îs) ~ limită Experiment dus până la extremă. 6 (Îla) De ~ Experimental. 7 Experimentare (2). 8 Încercare făcută pentru a cerceta sau a cunoaște caracteristicile cuiva sau a ceva. 9 Observație. corectat(ă)

  1. În original toate var. neaccentuate — LauraGellner

*EXPERIMENT (pl. -te) sn. 🔬 Experiență științifică: ~ de laborator [lat.].

EXPERIMENT, experimente, s. n. (Rar) Experiență; (în special) provocare intenționată a unor fenomene pentru a studia legile lor. Experiment de laborator.

EXPERIMENT s.n. 1. Experiență (2). 2. (În artă, literatură) Folosirea cu caracter experimental a unor modalități și tehnici noi. [< lat. experimentum, cf. germ. Experiment].

EXPERIMENT s. n. 1. experiență (2). 2. folosirea cu caracter experimental a unor modalități și tehnici noi. (< germ. Experiment, lat. experimentum)

EXPERIMENT ~e n. Procedeu de cercetare în știință, constând în provocarea intenționată a unor fenomene, pentru a le studia în anumite condiții; experiență. /<lat. experimentum

*experimént n., pl. e (lat. experimentum). Experiență, probă științifică.

experiment-limită s. n. Experiment dus până la extremă ◊ „Împrumutul străin, clișeul sec, experimentul-limită care, în loc să afirme originalitatea tânărului creator, îl înfeudează unor formule de mult perimate.” Cont. 2 XII 66 p. 3. ◊ „O expoziție bienală de stat, s-a spus adeseori, nu poate fi doar rezultatul vectorilor celor mai decis orientați către experimentul-limită, chiar dacă în multe ateliere individuale stadiul actual de evoluție al artistului n-ar putea fi ilustrat prin altceva decât prin exclusivismul gustului său specializat.” Sc. 7 I 71 p. 4 (din experiment + limită)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

experiment s. n., pl. experimente

experiment s. n., pl. experimente

experiment s. n., pl. experimente

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXPERIMENT s. experiență, încercare, probă, (pop.) cercare. (A face o serie de ~ în laborator.)

EXPERIMENT s. experiență, încercare, probă, (pop.) cercare. (A face o serie de ~ în laborator.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

EXPERIMÉNT (< germ., lat.) s. n. Procedeu de cercetare în știință care constă în reproducerea artificială sau modificarea intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor ce le guvernează, potrivit, de regulă, unor ipoteze sau modele prealabile; observație provocată. Sin. experiență (3). V. in vitro; în vivo.E. crucial = e. destinat să aibă un rol decisiv în alegerea uneia dintre două ipoteze contradictorii.

Intrare: experiment
experiment substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • experiment
  • experimentul
  • experimentu‑
plural
  • experimente
  • experimentele
genitiv-dativ singular
  • experiment
  • experimentului
plural
  • experimente
  • experimentelor
vocativ singular
plural
esperement
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
esperimânt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
esperiment
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
experement
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
experimentum
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
experment
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
isperemânt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
isperimânt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

experiment, experimentesubstantiv neutru

  • 1. Procedeu de cercetare în știință, care constă în provocarea intenționată a unor fenomene în condițiile cele mai propice pentru studierea lor și a legilor care le guvernează; observație provocată, experiență. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Experiment de laborator. DLRLC
  • 2. arte literatură Folosirea cu caracter experimental a unor modalități și tehnici noi. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.