încercare sf [At: GORJAN, H. I, 89/32 / Pl: ~cări / E: încerca] 1 (Rar) Cercetare. 2 Strădanie de a face ceva Si: încercat¹ (2), (îvr) încercătură (1). 3 (Rar) Căutare a cuiva Si: încercat¹ (3), (îvr) încercătură (2). 4 Întreprindere a unei acțiuni ca exercițiu, de probă Si: încercat¹ (4), (îvr) încercătură (3), încercătoare. 5 Supunere a cuiva la o probă Si: încercat¹ (5), (îvr) încercătură (4). 6 Examinare prin probe sau experiențe practice Si: încercat¹ (6), (îvr) încercătură (5). 7 Testare a șansei Si: încercat¹ (7), (îvr) încercătură (6). 8 Gustare a unei mâncări Si: încercat¹ (8), (îvr) încercătură (7). 9 Resimțire a unui sentiment Si: încercat¹ (9), (îvr) încercătură (8). 10 Simțire a unei senzații Si: încercat¹ (10), (îvr) încercătură (9). 11 Măsurare a forțelor în luptă cu cineva Si: încercat¹ (11), (îvr) încercătură (10). 12 (Ccr) Tentativă. 13 (Îlv) A face o ~ A încerca (4). 14-15 (Îe) A pune la ~ A testa calitățile (unei persoane sau) ale unui obiect. 16 (Spc; îae) A testa puterea de rezistență a unei persoane. 17 (Rar; îe) A ține Ia ~ (cu cineva) A se măsura (cu cineva). 18 (Îls) ~ de omor Atentat. 19 (Ccr) Verificare. 20 (Îlav) Din ~ Din experiență. 21 (Îlav) La ~ Pe încercate. 22-23 (Îljv) De ~ De probă. 24 Dificultate pe care o îndură cineva. 25 (La jocul de rugbi) Așezare a mingii cu mâna în terenul de țintă al echipei adverse. 26 Puncte obținute în urma acestei acțiuni. 27 Lucrare literară de debut. 28-29 (Rar) Eseu (literar sau) științific. 30 Strădanie. 31 Necaz. 32 Primejdie. 33 (Înv) Experiență practică. 34 (Înv) Cunoaștere. 35 Suferință.

ÎNCERCARE, încercări, s. f. Acțiunea de a încerca și rezultatul ei. 1. Tentativă; străduință, silință, efort. Copilul rămîne pe gînduri... e prima lui încercare de a înțelege. DEMETRESCU, O. 102. 2. Verificare, probă; determinarea experimentală a proprietăților unui material sau a unui sistem tehnic, sub acțiunea unor forțe. Am luat-o pe o cărare chinuită spre tîrlă, – colea, la arătare, dar destul de departe, la încercare. GALACTION, O. I 63. ◊ Piatră de încercare v. piatră. ◊ Loc. adv. De încercare = în scopul de a constata dacă cineva sau ceva e bun sau nu. Lucrezi trei, patru luni fără salar, de încercare. C. PETRESCU, C. V. 133. ◊ Expr. A pune la încercare = a căuta să verifice sentimentele, caracterul, capacitatea cuiva. 3. Lucrare (literară) de debut. Problema originii vieții și a lumii în general l-a condus la o încercare poetică măreață, la poema Pămîntul. IONESCU-RION, C. 128. Am citit... un articol atît de binevoitor pentru modestele mele încercări literare. CARAGIALE, O. III 25. 4. Necaz, suferință, primejdie, dificultate pe care o îndură cineva. Mi-e cu neputință să notez toate încercările prin care am trecut. CAMIL PETRESCU, U. N. 154. Nu, tată... Încercările cele mari pentru cei mari se fac. VISSARION, B. 73. Vechiul meu amic a trecut prin grele încercări. ALECSANDRI, S. 35. 5. (Învechit) Experiență, practică; cunoaștere, cunoștință. Și-n cîteva zile a deprins meșteșugul de infirmier, ca un om priceput, cu multă încercare. MIRONESCU, S. A. 124. Frumos răspuns! Ascultă: pe cît mie îmi pare, De lume, de năravuri ai slabă încercare. ALEXANDRESCU, P. 91.

ÎNCERCARE ~ări f. 1) v. A ÎNCERCA. ◊ A pune la ~ a verifica starea fizică și/sau morală a cuiva. 2) Acțiune întreprinsă pentru realizarea unui lucru (fără a avea garanția reușitei). A trecut cu bine ~area. 3) Lucrare (literară sau științifică) de debut. 4) Necaz suportat de cineva. La grea ~ s-a aflat. [G.-D. încercării] /v. a încerca

încercare f. 1. facerea unei probe: încercarea unei mașini; 2. prima producțiune literară sau artistică; 3. titlul unor opere: încercare despre inteligența umană; 4. fig. ispită, nenorocire ce reclamă statornicie: e o încercare dumnezeească.

încercáre și (vechĭ) cercáre f., pl. ărĭ. Facerea uneĭ probe: încercarea uneĭ mașinĭ. Lucrare de începător: încercărĭ poetice. Fig. Nenorocire care e presupusă că e dată oamenilor de Dumnezeu ca să-ĭ vadă ce pot răbda fără să murmure. Nenorocire în general: am trecut pin grele încercărĭ, Peatră de încercare. V. peatră.

cercáre, V. încercare.

încercare s. f., g.-d. art. încercării; pl. încercări

încercare s. f., g.-d. art. încercării; pl. încercări

încercare s.f., g.-d. art. încercării; pl. încercări

ÎNCERCARE s. 1. v. verificare. 2. v. experimentare. 3. v. experiment. 4. v. tentativă. 5. v. eseu. 6. efort, osteneală, sforțare, silință, strădanie, străduință. (Toate ~ lui au fost zadarnice.) 7. greu, greutate, impas, necaz, vicisitudine. (A trecut cu bine ~.) 8. greutate, necaz, nevoie, suferință, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~.) 9. v. chin. 10. v. cumpănă.

ÎNCERCARE s. 1. probare, probă, verificare, (pop.) cercare, (înv.) verificație, verificăciune. (~ unui motor.) 2. experimentare, probare. (~ unei noi tehnologii.) 3. experiență, experiment, probă, (pop.) cercare. (Mai mulie ~ de laborator.) 4. tentativă. (O ~ de record.) 5. (SPORT; la rugbi) eseu. (A marcat o ~.) 6. efort, osteneală, sforțare, silință, strădanie, străduință. (Toate ~ lui au fost zadarnice.) 7. greu, greutate, impas, necaz, vicisitudine. (A trecut cu bine ~.) 8. greutate, necaz, nevoie, suferință, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~.) 9. chin, durere, patimă, păs, pătimire, suferință, (înv. și pop.) muncă, (pop.) aht, cercare, năpastă, (înv. și reg.) pătimită, scîrbă, (înv.) răbdare, straste, suferire, (fig.) povară. (Cîte ~i n-a avut de îndurat!) 10. (fig.) cumpănă. (La grea ~ s-a aflat.)

ÎNCERCARE. Subst. Încercare, încercat, cercare (pop.), tentativă, probă, probare, probăluire (înv. și reg.), ispită (înv.), ispitire (înv.); tatonare, sondaj (fig.), sondare (fig.). Experimentare, verificare; experiment, experiență. Dibuială, dibuire, dibuit. Aventură, hazard, risc. Cercător (înv.); experimentator; căutător. Pilot de încercare. Adj. De încercare, de probă; experimental. Încercat, cercat (pop.), ispitit. Vb. A încerca, a cerca (înv.), a proba, a probălui (înv. și reg.), a ispiti (înv.), a face încercări, a pune la încercare, a face (o) probă (probe); a tatona, a tatona terenul, a sonda (fig.). A experimenta, a verifica. A căuta să..., a face tot posibilul. A intenționa, a avea intenția; a face o tentativă. A se aventura, a se hazarda, a risca, a se încumeta, a cuteza. Adv. De încercate, de probă; (în mod) experimental. V. efort, experiență, inițiativă, început.

ÎNCERCARE DE ZBOR zbor efectuat în vederea obținerii unor date privind funcționarea unei aeronave sau a unor echipamente nou concepute și pentru calcularea fiabilității când se urmărește anduranța produselor testate. Încercarea de zbor se efectuează pe baza unui program de încercări de zbor aprobat. De regulă nu se montează pe o aeronavă neîncercată în zbor un motor care nu a fost omologat. O aeronavă poate obține certificatul de navigabilitate după parcurgerea satisfăcătoare a programului de încercare în zbor.

Piatră de încercare – Este o speță de piatră neagră, extrem de dură, de care se servesc bijutierii spre a încerca dacă un giuvaer este de aur și anume ce fel de aur. Se freacă obiectul de piatra neagră și, pe pătura subțire de metal rămasă pe piatră, se picură puțină apă tare (acid nitric). Dacă nu-i aur, galbenul dispare; dacă este veritabil, culoarea pe care o capătă pata indică felul aurului. Ca expresie, piatra de încercare se folosește pentru o probă grea. ȘT.

încercarea moarte n-are: moare numai cine-ncearcă prov. (glum.) speranța moare ultima.