experimentare sf [At: POLIZU / V: (înv) esp~ / Pl: ~tări / E: experimenta] 1 Încercare prin experiență Si: experimentat¹ (1). 2 Utilizare a unui lucru, procedeu etc. pentru a vedea dacă este bun sau rău Si: experimentat¹ (2), experiment (7). 3 Provocare intenționată a unui fenomen pentru a-i studia cauzele și legile producerii lui Si: experiență, experimentat¹ (3). 4 (Rar) Simțire Cf experimenta (3).

EXPERIMENTARE, experimentări, s. f. Acțiunea de a experimenta; încercare prin experiențe. Comunicatul cu privire la experimentarea bombei cu hidrogen dă o lovitură cercurilor agresive care și-au întemeiat politica pe monopolul S.U.A. asupra bombei atomice și a bombei cu hidrogen. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2750.

EXPERIMENTARE s.f. Acțiunea de a experimenta și rezultatul ei; experimentație. [< experimenta].

esperimentare sf vz experimentare

*experimentațiúne f. (d. experimentez). Rar. Acțiunea de a experimenta. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

experimentare s. f., g.-d. art. experimentării; pl. experimentări

experimentare s. f., g.-d. art. experimentării; pl. experimentări

experimentare s. f., g.-d. art. experimentării; pl. experimentări

EXPERIMENTARE s. încercare, probare. (~ unei metode noi.)

EXPERIMENTARE s. încercare, probare. (~ unei metode noi.)