FAȘĂ, feșe, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă de pânză cu care se înfășoară strâns copiii mici, peste scutece. ◊ Expr. Din (sau în) fașă = (de) pe vremea când era copil mic; p. ext. de când se știe, de la început. Abia ieșit din fașă = foarte tânăr. 2. Fâșie lungă și îngustă de tifon cu care se bandajează rănile. [Pl. și: feși] – Lat. fascia.

fașă sf [At: BIBLIA (1688) 432² / V: ~șe, (nob, refăcut după pl fașuri) fașură / Pl: feșe, (pop; rar) făși, feși, (înv) fași, fașuri, fășuri / E: ml fascia] 1 Bucată lungă și îngustă de pânză cu care se înfășoară ceva. 2 Bucată lungă și îngustă de pânză cu care se înfășoară (peste scutece) copiii mici Si: (reg) fâșie (1), (reg; rar) fâșie (4). 3 (Pop; pex) Totalitate a obiectelor de îmbrăcăminte cu care este învelit sugarul. 4 (Reg) Ștergar sau bucată de pânză albă cu care se învelește copilul scos din cristelniță, la botez Cf crijmă¹ (1). 5 (Înv; fig) Copilărie (1). 6 (Îvr; fig) Sugar. 7 (Îlav) Din (sau în) ~ (De) pe vremea când era copil mic. 8 (Pex; îal) De când seștie. 9 (Pex; îal) De la început. 10 (Îe) A fi abia ieșit din ~ A fi foarte tânăr, încă copil. 11 (Pop; îe) De la ~ la barbă albă Toți, fără excepție. 12 (Pop; pan; șîs ~șa alunei) Membrană care învelește aluna. 13 Fâșie lungă și îngustă (de tifon) cu care se bandajează rănile. 14 (Reg) Compresă.

fáșă s.f. 1 Fîșie îngustă și lungă de pînză, folosită la înfășatul unui copil, peste scutece. ◊ expr. Din (sau în) fașă = a) de cînd era copil mic; b) ext. de la început; de cînd se știe. Abia ieșit din fașă = foarte tînăr; novice. 2 (med.) Fîșie lungă și îngustă din tifon sau din alt material de bumbac, rulată ca un sul și folosită pentru fixarea unui pansament pentru răni sau pentru imobilizarea unei părți din corp. ◊ Fașă ghipsată = tifon hidrofil presărat cu pulbere de ghips, utilizat la confecționarea aparatelor ghipsate. ♦ (reg.) Compresă. 3 (bot.; pop.; și fașa alunei) Membrană care învelește aluna. • pl. feșe, (pop.) -e, feși. /lat. fascĭa.

FAȘĂ, FAȘE (pl. făși), ❍FAȘIE (pl. fășii) sf. 1 Fășie, legătură îngustă și lungă de pînză cu care se înfașă copilul peste scutece (🖼 2050): cînd botezi copii, să le dai fașă lungă GOR. ¶ 2 Fig. Pruncie: din ~, din vîrsta cea mai fragedă, din pruncie: încă pe cînd era în fășii, Marta avea obiceiul de punea toată lumea ’n mișcare SLV.; în fașă, la început, pînă nu se desvoltă, pînă nu ia proporții: datoria noastră de patrioți este să înnăbușim complotul în fașă ALECS. ¶ 3 Fășie lungă și îngustă de pînză foarte subțire cu care se bandajează o rană (🖼 2049) ¶ 4 FĂȘIE 2: țăranul nostru ... cată ... să facă din o fașă moșie în lege LUNG. [lat. fascia].

FAȘĂ, feși, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă de pânză cu care se înfășoară strâns copiii mici, peste scutece. ◊ Expr. Din (sau în) fașă = (de) pe vremea când era copil mic; p. ext. de când se știe, de la început. Abia ieșit din fașă = foarte tânăr, încă copil. 2. Fâșie lungă și îngustă de tifon cu care se bandajează rănile. [Pl. și: feșe] – Lat. fascia.

FAȘĂ, feși și feșe, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă de pînză (sau de alte țesături) cu care se înfășoară copiii mici. Nani, nani, copilaș. Dragul mamei fecioraș! Că mama te-a legăna Și mama te-a căuta, Ca pe-o floare drăgălașă, Ca pe-un îngerel în fașă. ALECSANDRI, P. P. 381. ◊ Expr. Din fașă sau în fașă = din (sau în) pruncie, din (sau în) leagăn, din (sau în) vîrsta cea mai fragedă. Încă din fașă se arătase ca un copil bun. ▭ Încă cît erați în fașă, săraci de maic-ați rămas. CONACHI, P. 49. Abia ieșit din fașă = încă copil mic. 2. Fîșie lungă și îngustă de pînză foarte subțire (tifon) cu care se bandajează rănile.

FAȘĂ feși f. 1) Fâșie de pânză cu care se înfășoară copiii mici peste scutece. ◊ Din (sau în) ~ din primele momente ale vieții. Abia ieșit din ~ foarte tânăr. A ieși din ~ a depăși vârsta copilăriei. 2) Fâșie de tifon folosită pentru pansare; bandaj. [G.-D. feșii] /<lat. fascia

fașă f. 1. fășie de pânză cu care se înconjură de mai multe ori trunchiul și picioarele copilului înfășurat în scutece; 2. fig. pruncie: îl cunosc încă din fașă. [Lat. FASCIA].

fáșă (est) și fașe (vest) f., pl. feșĭ (lat. fascia, id; it. fascia, sard. eng. faša, pv. faissa, fr. faisse, pg. faxa. V. fascie, fîșie, sfîșiĭ). Fîșie lată cu care se leagă pruncu în copilărie: îl cunosc din fașă. Fig. În formațiune, la început: o societate în fașă. – Pl. maĭ rar orĭ vechĭ fășĭ și chear neutru fașurĭ și fășurĭ. În Ban. Trans. și fáșie, pl. fășiĭ.

fașe sf vz fașă

fașură sf vz fașă

❍FAȘIE 👉FAȘĂ.

!fașă s. f., art. fașa, g.-d. art. feșei; pl. feșe

!fașă s. f., art. fașa, g.-d. art. feșii; pl. feșe^[1]

fașă s. f., art. fașa, g.-d. art. feșii; pl. feși

fașă, pl. feși

fașă, făși.

feși (v. fașă)

FAȘĂ s. v. pansament.

FAȘĂ s. bandaj, pansament, tifon, (pop.) legătoare, legătură, oblojeală. (A legat rana cu o ~.)

fașă (făși), s. f. – 1. Bucată îngustă de pînză, bandă. – 2. Scutec. – Mr. fașe, megl. fașă, istr. foșa. Lat. fascia (Pușcariu 585; Candrea-Dens., 533; REW 3208; Pascu, I, 83; DAR); cf. alb. fašë (Miklosich, Alb. F., II, 22; Philippide, II, 641 și DAR citează numai alb. faškje), it. fascia (sard. faša), prov. faissa, fr. faisse, sp. faja (astorg. facha), port. faixa. Der. fîșie (var. fășie), s. f. (fașă, bandă; scutec), prin încrucișare cu formația expresivă fîșii; fășioară, s. f. (fîșie mică) s-a întrebuințat artificial în sec. XIX (și în forma făscioară), cu sensul de „fascicul, broșură” (după REW 3212, direct din lat. fascĭola); sfîșia, vb. (a rupe cu ghearele; a face bucăți); sfîșietor, adj. (care sfîșie). – Din rom. provine bg. faša, vaša „șiret” (Capidan, Raporturile, 195; Bernard 21), pe care Romanski 103 și Mladenov 660 îl der. de la un lat. fascis. Cf. înfășa, înfășura.

încă din fașă expr. (fig.) de la început.