film sn [At: PARHON, B. 114 / Pl: ~e / E: fr film] 1 Bandă flexibilă de celuloid, transparentă și subțire, acoperită cu un strat de material sensibil la acțiunea luminii, pe care se formează o imagine fotografică și care se folosește în fotografie, în radiografie etc. 2 (Cig) Peliculă lungă pe care sunt înregistrate pe cale fotografică și în momente succesive imagini statice sau în mișcare, precum și sunete, pentru a fi apoi proiectate pe un ecran Si: peliculă. 3 Gen de artă constând în realizarea și proiectarea pe un ecran cinematografic a unui film (1). 4 Creație cinematografică. 5 Strat subțire dintr-un material lichid, solid sau gazos, întins pe suprafața unui obiect solid sau lichid Si: peliculă. 6 (Fig) Prezentare. 7 (Fig) Succesiune de imagini. 8 (Fam; îe) A i se rupe ~ul A-și pierde cunoștința. 9 (Îae) A nu mai realiza ce se întâmplă.

*FILM (pl. -me) sn. 📷 1 Peliculă de celuloid preparată anume care înlocuește plăcile la un aparat de fotografie ¶ 2 Fășia lungă și îngustă de aceeași materie pe care se fotografiază cu un aparat, de cinematograf ¶ 3 pr. ext. Tabloul, scena, etc. ce se proiectează pe pînza unui cinematograf [fr. < engl.].

FILM, filme, s. n. 1. Peliculă subțire, transparentă de celuloid, acoperită cu un strat de material sensibil la acțiunea luminii, pe care se poate forma o imagine fotografică și care se folosește în fotografie, radiografie etc. Un film 6/9. Film pentru radiografii dentare. ♦ (În cinematografie) Peliculă lungă pe care sînt înregistrate pe cale fotografică imagini statice sau în mișcare, în momente succesive și care se proiectează pe ecran; peliculă. 2. Gen de artă constînd din proiectarea, pe un ecran cinematografic, a unor scene înregistrate pe cale fotografică pe o peliculă, în conformitate cu un scenariu regizoral. Film tehnicolor. Film de lung metraj. Film documentar. ▭ Filmele vor da sătenilor răspuns la multe întrebări... vor limpezi multe nedumeriri. CAMILAR, TEM. 43. ◊ Film-spectacol = gen de film constînd din redarea prin mijloace cinematografice a unui spectacol teatral. Datorită filmului, «O scrisoare pierdută» va străluci pe ecrane pretutindeni. Iar peste alte decenii, filmul-spectacol «O scrisoare pierdută» va fi un adevărat document al dragostei și venerației noastre, a celor de azi, pentru marele Caragiale. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 378, 4/1. ◊ Expr. A turna un film v. turna. ◊ Fig. Magicul film al copilăriei începea din nou să-i ruleze pe ecranul minții. BART, E. 44. 3. Strat subțire de material fluid așezat pe suprafața unui lichid sau a unui corp solid.

FILM s.n. 1. Peliculă subțire, flexibilă și transparentă, de celuloid, acoperită cu un strat de material fotosensibil, folosită în fotografie, radiografie etc. ♦ Bandă folosită pentru înregistrarea și reproducerea pe ecran a imaginilor; peliculă. 2. Arta cinematografică. ♦ (Fig.) Succesiune de imagini. 3. Strat de fluid întins pe suprafața unui corp solid sau lichid. // (În forma filmo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) peliculă fotografică”. [Pl. -me, -muri. / < fr., engl. film].

FILM s. n. 1. peliculă subțire de celuloid, flexibilă și transparentă, acoperită cu un strat de material fotosensibil, în fotografie, radiografie etc. ◊ bandă pentru înregistrarea și reproducerea pe ecran a imaginilor; peliculă. 2. arta cinematografică. 3. desfășurarea continuă a unei manifestații, vizite, curse etc.; succesiune de imagini. 4. strat de fluid întins pe suprafața unui corp solid sau lichid. (< fr. film)

film s. n. Desfășurare (a unei manifestații, vizite, curse etc.) ◊ „Iată pe scurt filmul cursei.” Sc. 9 V 61 p. 5; v. și R.l. 24 XII 79 p. 1, R.lit 26 VI 80 p. 8; v. și amerizare (din fr. film; DMN 1965; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 137; DN, DEX, DN3 – alte sensuri, DEX-S)

FILM ~e n. 1) Ansamblu de imagini fotografice succesive, cu subiect comun, înregistrate pe o peliculă și reproduse pe ecran. ~ artistic. 2) Bandă pe care s-a înregistrat o lucrare cinematografică. 3) Peliculă folosită în fotografie. /<fr. film

film n. 1. pieliță formată de o foaie subțire de celuloid, întrebuințată în fotografii și la cinematograf; 2. scenariu cinematografic: un frumos film.

*film n., pl. urĭ (engl. film, membrană, peliculă fotografică). Tabloŭ cinematografic.

carte-film s. f. ◊ „În Franța a început o nouă industrie: de la «film» la «carte», în sensul editării unor somptuoase volume [...] cu prefețe, note și dosare critice, biofilmografie de autori și de interpreți. Este inițiativa casei de cultură Balland, care a lansat deja o primă serie din aceste cărți-filme din opera cinematografică a unor mari realizatori precum Carné [...], Renoir [...], Godard [...]” R.lit. 20 III 75 p. 22 (din carte + film, după model fr.)

film-anchetă s. n. Film cu caracter de anchetă ◊ „Celălalt film-anchetă «Mâine începe azi» este un film despre tinerii din zilele noastre.” Sc. 18 VII 65 p. 2. ◊ „Filmul-anchetă «Brazii», realizat de T.U. la Grupul de șantiere de pe Someș [...]” Sc. 17 IV 74 p. 2. ◊ „Este necesar, deci, ca strădaniilor pasionate, concretizate adesea în certe reușite ale creatorilor de la studioul «Al. Sahia», să li se răspundă prin stabilirea, în planul tematic, a ponderii justificate de importanța filmului-anchetă.” Sc. 14 XI 75 p. 4; v. și Cont. 17 IX 65 p. 6, R.l. 24 VII 69 p. 2, I.B. 8 X 70 p. 2, Cont. 2 XI 73 p. 5, I.B. 18 IV 74 p. 2, Săpt. 26 VII 74 p. 6 (din film + anchetă; cf. fr. film-enquête; DMN, DMC 1966; Fl. Dimitrescu în BRPh 1/69 p. 166)

film-antologie s. n. Film alcătuit din secvențe antologice ◊ „Acest film-antologie trebuie văzut nu numai pentru că noi o cunoaștem deocamdată foarte puțin pe cea căreia îi e dedicat.” Cont. 29 X 65 p. 4. ◊ „«Așa se distra lumea» este subiectul filmului-antologie realizat de cunoscuta casă Metro-Goldwin-Mayer pentru a marca împlinirea unei jumătăți de secol de existență.” Sc. 11 VI 74 p. 6; v. și Cont 29 V 64 p. 4 (din film + antologie; Fl. Dimitrescu în BRPh 1/69 p. 166)

film-avertisment s. n. Film care are rolul de a atrage atenția asupra unor fenomene ◊ „«Brățara de bronz» este, evident, drama dezrădăcinării. Dar este, în același timp, un film-mărturie, un film-avertisment în probleme care au încă o pondere [...] deloc neglijabilă în procesul prefacerilor sociale din țara sa.” Sc. 23 IV 76 p. 2. ◊ „Pe toate ecranele din țară va fi prezentat, în deschiderea programelor obișnuite, un film-avertisment de două minute și jumătate, alcătuit din scurte secvențe din câteva din cele mai celebre filme produse de-a lungul anilor în Franța.” Sc. 4 II 78 p. 6. ◊ „Guvernul britanic va consacra suma de 2,5 milioane de lire pentru desfășurarea unei vaste campanii împotriva heroinomaniei, care a luat proporții nebănuite în această țară. Campania, care se adresează în special tineretului, cuprinzând în special filme-avertisment și materiale publicitare la televiziune, va fi lansată în luna aprilie [...]” R.l. 1 III 85 p. 6; v. și R.l. 25 XI 78 p. 2 (din film + avertisment)

film-balet s. n. Balet filmat ◊ „Filmul-balet «Carmen» cu M.P. în coregrafia cubanezului A. A.” R.lit. 20 XI 69 p. 27. ◊ „După o seamă de reușite la televiziune, în primul rând cu un balet «Masa tăcerii» pe muzică de M. L., apoi cu un film-balet «tv» pe muzică de Bécaud, a scris și înscenat partitura coregrafică a unei piese de Stravinski.” Săpt. 4 XII 70 p. 3; v. și I.B. 12 I 76 p. 6 (din film + balet)

film-catastrofă s. n. Film care are ca temă o catastrofă (cutremur, inundație etc.) ◊ „Psihologii explică moda filmelor-catastrofă ca o formă de consolare: un sistem inventează o condiție apocaliptică pentru ca, în comparație cu ea, realitatea să apară mai bună și mai potrivită, mai suportabilă.” R.lit. 3 IV 75 p. 23. ◊ „Se pare că genul filmelor-catastrofă s-a încetățenit definitiv odată cu celebrul «Păsările» al lui Hitchcock.” R.l. 25 XI 78 p. 2. ◊ „Conceput în maniera filmelor-catastrofă [...] «Viaductul» aduce în prim-plan figura sinistră, dar reală, a unui maniac care, prin anii ’30, se «specializase» în dinamitarea podurilor de cale ferată [...]” Săpt. 8 VI 84 p. 5; v. și R.lit. 22 V 75 p. 24 //din film + catastrofă//

film-comandă s. n. Film comandat de o anumită instituție spre a fi folosit în scopuri publicitare sau didactice ◊ „La noi, «tehnofilmele» intră în vastul recipient al așa-numitelor «filme-comandă». Ministerele, instituțiile, marile unități industriale sau comerciale sau culturale au posibilitatea să «comande».” R.l. 14 XII 71 p. 2 //din film + comandă//

film-dezbatere s. n. Film cu caracter de dezbatere ◊ „Indiferent de cum o să-l numim, ne aflăm în fața unui film-dezbatere și caracterul acestuia se citește de la început în formula scenariului: procesul.” Sc. 15 IX 65 p. 2. ◊ „Drumul unui anumit tip de film-dezbatere, drumul unui anumit tip de «policier», drumul unui anumit tip de comedie civică.” R.l. 16 II 78 p. 2 (din film + dezbatere; Fl. Dimitrescu în BRPh 1/69 p. 167)

film-document s. n. Film cu caracter de document ◊ „Filmul-document «Mondo cane».” Cont. 13 I 67 p. 2. ◊ „La limita dintre film-document și film-ficțiune se găsește [...]” R.lit. 9 X 69 p. 24. ◊ „«Cazul Mattei» nu este un film de ficțiune, nu este nici ceea ce numim de obicei un documentar. Este ceva mai mult. Este un film-document al epocii sale, un film-document al Italiei de azi.” Cont. 1 XII 72 p. 5; v. și R.lit. 25 III 71 p. 27, I.B. 17 XI 72 p. 2 (din film + document)

film-fluviu s. n. Film de o lungime neobișnuită ◊ „«Ziaristul» a fost un adevărat film-fluviu, având două serii a câte două ore fiecare.” Cont. 21 VII 67 p. 5 ◊ „Un film-fluviu s-a vărsat într-o mare de emoție destul de greu de înțeles de «cineva din afară».” R.l. 3 I 78 p. 6. ◊ „Wim Wenders folosește o întrepătrundere de imagini mentale cu realitatea într-un film-fabulă-fluviu realizând o atmosferă pe cât de sofisticată pe atât de inchizitorială.” R.lit. 28 XI 91 p. 23; v. și Cont. 1 XII 78 p. 10 (din film + fluviu; cf. fr. film-fleuve; DMN 1966)

film-foileton s. n. Film lung care se difuzează la televiziune, în fragmente ◊ „Cu o modestie proprie numai oamenilor momentului, s-a înscris în unul din programele televiziunii [...] cu acest film-foileton: «Concert din muzică de Bach».” R.lit. 20 III 79 p. 17 (din film + foileton)

film-gigant s. n. Film de o lungime neobișnuită, cu foarte mare figurație ◊ „Se turnează filme-gigant de 34 ore în care apar mii de figuranți.” Cont. 22 III 63 p. 5. ◊ „După «Căderea Troiei», «Ultimele zile ale orașului Pompei», primul film-gigant apare deja ca un matur super-spectacol.” Cont. 4 VII 69 p. 5 (din film + gigant)

film-lecție s. n. Film cu caracter de lecție ◊ „D.P. nu a făcut un film-lecție despre viața și opera lui țuculescu și nici n-a încercat o cercetare exhaustivă a creației acestuia.” Cont. 23 IX 66 p. 5; v. și R.l. 12 XI 66 p. 6 (din film + lecție; Fl. Dimitrescu în BRPh 1/69 p. 167)

film-mamut s. n. Film de o lungime neobișnuită, cu foarte mare figurație ◊ „Cheltuielile acestui film-mamut ating suma de 90 milioane de franci.” Cont. 16 XII 66 p. 5. ◊ „Filmul-mamut realizat de către producătorul D. de L. împreună cu studiourile sovietice ni se înfățișează ca o reconstituire istorică de amploare a celebrei bătălii purtată de celebrul geniu militar: Napoleon.” R.l. 26 XII 71 p. 2 //din film + mamut; Fl. Dimitrescu în BRPh 1/69 p. 167//

film-monstru s. n. Superproducție ◊ „Producătorii italieni au realizat unul din acele filme-monștri menite să obțină cel mai mare succes de casă cu cele mai îndoielnice mijloace.” Cont. 29 III 63 p. 5 //din film + monstru//

film-muzical s. n. Film în care muzica este elementul caracterizant ◊ „Formula filmului muzical (aici muzică ușoară) nu este, credem, un gen hibrid.” Cont. 17 II 67 p. 5 (cf. fr. film musical, it. film musicale; PN 1980)

film-pirat s. n. ◊ „Filme «pirat». Numărul filmelor produse de cinematografia italiană este de trei ori mai mic decât în urmă cu 5 ani. Una din cauze o constituie proliferarea posturilor particulare de televiziune care difuzează așa-numitele filme «pirat» – pelicule copiate pe ascuns, pentru care nu plătesc nici o taxă.” Sc. 11 III 81 p. 5 (din film + pirat)

film-poem s. n. Film cu calități de poem ◊ „Film-poem asupra generației revoluționare de după război.” Mag. 16 VIII 67 p. 5. ◊ „Cineclubul televiziunii franceze a programat [...] straniul film-poem «Testamentul lui Orfeu» realizat în 1960 și considerat de critici drept un adevărat testament al artistului.” Cont. 2 XI 73 p. 10; v. și Cinema 4/74 p. 9, R.l. 27 XII 77 p. 2 (din film + poem; cf. fr. film-poème; DMN 1969)

film-portret s. n. Film în care se schițează portretul unei personalități ◊ „«Cimarron» este un film-portret.” I.B. 10 XII 66 p. 2. ◊ „«Singurătatea unui cântăreț de fond» este titlul filmului portret, cum îl denumesc ziarele franceze, pe care regizorul C.M. l-a consacrat lui Yves Montand.” I.B. 11 II 75 p. 4. ◊ „Un film-portret: portretul unui om al zilelor noastre.” Sc. 30 I 76 p. 4. ◊ „Film-portret, evocare a personalității unuia dintre pionierii aviației germane de la sfârșitul secolului trecut.” R.l. 30 VII 84 p. 4; v. și Săpt. 28 II 69 p. 1, I.B. 18 IV 74 p. 2, Sc. 12 VI 74 p. 6; v. și videocasetofon (din film + portret; cf. fr. film-portrait; DMC 1974)

film-recital s. n. Film cu valoarea unui recital actoricesc ◊ „Adaugă palmaresului Michelei Morgan o reușită memorabilă în acest film-recital.” R.l. 14 II 67 p. 2; v. și Mag. 18 II 67 p. 5 (din film + recital)

film-scheci s. n. Film alcătuit din mai multe părți distincte ◊ „Acesta este un film-sketch (cu trei povestiri) pe care-l turnează acum în Italia trei mari cineaști.” Mag. 12 XI 66 p. 4; v. și Cont. 28 II 69 p. 5, 14 XI 69 p. 5 [scris și film-sketch] //din film + scheci; Fl. Dimitrescu în BRPh 1/69 p. 167//

film-spectacol s. n. Spectacol ecranizat ◊ „Folclorul muzical al nordului îndepărtat, într-un film-spectacol.” R.l. 24 XI 75 p. 2. ◊ „Un aspect inedit și de un real interes pentru aprofundarea problemelor dramaturgiei cehoviene [...] l-au însemnat filmele-spectacol proiectate în fiecare seară, printre care unele realizări devenite clasice [...]” R.lit. 21 II 85 p. 24; v. și Sc. 6 IV 84 p. 4 (din film + spectacol; cf. fr. film-spectacle; DMN 1969)

film-școală s. n. ♦ 1. Film exemplar ◊ „Într-o sală pe jumătate plină cu bulevardiști [...] a rulat – o singură dată – «Intoleranță», film-școală care ar trebui proiectat zilnic în toate locurile pe unde mișună cinefilii.” Cont. 23 X 70 p. 2. ♦ 2. Film prin care se predă un obiect de învățământ ◊ „Scriitorul O.S. s-a decis să facă filme-cărți, filme-școală, «un curs de alfabetizare fundamentală» prin intermediul filmului.” R.lit. 13 III 75 p. 22 (din film + școală)

film s. n., pl. filme

film s. n., pl. filme

film s. n., pl. filme

FILM s. 1. peliculă. (Un ~ în premieră.) 2. v. peliculă. 3. cinematografie, peliculă. (Arta ~ului.) 4. v. cinematograf.

FILM s. 1. peliculă. (Un ~ în premieră.) 2. cinematografie, peliculă. (Arta ~.) 3. cinema, cinematograf. (Mă duc la ~.)

muzică de film. Încă de la începuturile cinematografului, s-a simțit nevoia unui acompaniament muzical. În perioada filmului mut, acest acomp. era realizat de pianiști care improvizau sau însăilau pentru diverse scene melodii foarte cunoscute. Adesea, la realizarea fondului sonor participa și câte un percuționist care producea efecte onomatopeice: trageri cu pușca, zgomote de avioane, tunete etc. De prin 1920, pianiștii au început a fi înlocuiți cu ansambluri* instr. și chair orch. dirijate de muzicieni de prestigiu. În aceste condiții apar comenzile speciale pentru muzica filmelor, deși asemenea comenzi se mai făcuseră și cu ani în urmă; spre exemplu, Saint-Saëns scrisese muzica pentru filmul Asasinatul Ducelui de Guise (1908), Satie pentru Entr’acte și Honegger pentru Pacific 231 (1924), Mascagni pentru Rapsodia satanică (1915), Florent Schmitt pentru Salammbô (1925), Hindemith pentru Felix the cat (1927). Alte mari nume de mari compozitori care au scris muzică de film sunt: Prokofiev, Șostakovski, Ibert, Ravel, H. Rabaud, P. Dessau, M. Jarre, Auric, Britten, W. Walton; Schönberg a compus o partitură* pentru un film imaginar. O dată cu introducerea filmului sonor, muzica începe să fie înregistrată simultan cu imaginile. Metoda s-a dovedit însă nesatisfăcătoare, astfel că s-a trecut la realizarea separată a benzii cu muzică. S-au emis o mulțime de teorii cu privire la rolul și factura muzicii pentru film. Unii au susținut că ea nu trebuie să fie decât un fond sonor fără importanță, alții că trebuie să însoțească permanent imaginea. S-a ajuns curând la adevărate șabloane în realizare, pentru anumite tipuri de situații folosindu-se mereu aceleași tipuri de formule muzicale. Astăzi, tocmai în dorința de a evita vechile șabloane, sunt puse în joc cele mai diverse mijloace: de la adaptarea unor momente din lucrări clasice (fapt care a creat o popularitate neașteptată respectivelor lucrări) până la folosirea efectelor de muzică concretă* și electronică*. Muzica poate umaniza un subiect, poate exalta mesajul său. Muzica poate face un film mai puțin intelectual și mai emoționant. Ea poate influența reacția publicului la o anumită secvență a filmului. „Ea poate prepara ochiul prin ureche”, astfel concentra în cuvinte Muir Mathieson rolul muzicii în film, accentuând asupra importanței integrării ei în structura dramatică a filmului. Așa cum sublinia compozitorul Th. Grigoriu, trebuie să se creeze „un soi de polifonie între imagine și muzică”. În multe filme s-au lansat melodii care au rămas celebre, desprinzându-se de cadrul în care s-au născut, intrând în repertoriul soliștilor* și diverselor formații instr. La noi în țară s-au impus printre cel mai valoroși compozitori de muzică de film P. Constantinescu, I. Dumitrescu, T. Olah, Th. Grigoriu, D. Capoianu, R. Paladi, R. Șerban, R. Oschanitzki, Cornelia Tăutu, A. Enescu ș.a.

a face (pe cineva) un film expr. a merge la cinematograf (cu cineva).

a i se rupe (cuiva) filmul expr. a-și pierde cunoștința.

asta-i din alt film (expr. adol.) vezi asta-i altă brânză