23 de definiții pentru finețe
din care- explicative (13)
- morfologice (5)
- relaționale (3)
- specializate (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FINEȚE, (3) finețuri, s. f. 1. Însușire a ceea ce este fin1, delicat, plăcut la aspect, foarte subțire sau de foarte bună calitate. ♦ Raportul dintre lungimea unui fir textil și greutatea lui, care indică finețea (1) firului respectiv. ♦ Cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, care exprimă finețea (1) aliajului. 2. Mărime ce caracterizează calitatea reproducerii detaliilor într-o imagine. 3. Fig. Subtilitate, ingeniozitate. ♦ (La pl.) Rafinament. – Din fr. finesse. corectat(ă)
finețe sf [At: ODOBESCU, S. III, 50 / V: ~ță / Pl: (11-13) ~țuri / E: fr finesse] 1 Delicatețe a formei, a materiei. 2 Aspect plăcut. 3 Calitate (foarte) bună. 4 (Țes) Subțirime. 5 (Țes) Raportul dintre lungimea unui fir și greutatea lui. 6 Cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, exprimată sub formă de părți de mie. 7 Raportul dintre portanța și rezistența la înaintare a unei aripi sau a unui avion. 8 (Fig) Subtilitate. 9 (Fig) Ingeniozitate. 10 (Fig) Rafinament. 11 (Fig; lpl) Nuanță delicată, subtilă. 12 (Fig; prt; lpl) Abilitate. 13 (Fig; prt; lpl) Viclenie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FINEȚE, (2, rar) finețuri, s. f. 1. Însușire a ceea ce este fin1, delicat, plăcut la aspect, foarte subțire sau de foarte bună calitate. ♦ Raportul dintre lungimea unui fir textil și greutatea lui, care indică finețea (1) firului respectiv. ♦ Cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, care exprimă finețea (1) aliajului. 2. Fig. Subtilitate, ingeniozitate. ♦ (La pl.; peior.) Rafinament. – Din fr. finesse.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FINEȚE, (3, rar) finețuri, s. f. 1. Delicatețe. E un om de o mare finețe. 2. Raportul dintre lungimea unui fir și greutatea lui; p. ext. calitate superioară. Erau expuse țesături de o finețe rară. 3. Subtilitate, ingeniozitate. Eminescu a știut să scoată dintr-un cîmp așa de îngust frumusețe nepieritoare de formă, finețe de sentimente scînteietoare. IONESCU-RION, C. 104. ◊ (La pl., cu nuanță peiorativă) Nicolaie Golescu deprinsese, încă de pe cînd era colonel aghiotant al lui Alexandru Ghica Voievod, finețurile curteanului și abilitățile camarilei. CAMIL PETRESCU, O. I 308. – Variantă: fineță (IBRĂILEANU, S. 153, ODOBESCU, S. III 50) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FINEȚE s.f. 1. Calitatea a ceea ce este fin; delicatețe. 2. (Text.) Raport care se stabilește între lungimea unui fir și greutatea lui; (p. ext.) calitate superioară a unui fir, a unei țesături etc. ♦ Raportul dintre portanța și rezistența la înaintare a unei aripi sau a unui avion. ♦ Cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, exprimată sub formă de părți la mie. 3. (Fig.) Subtilitate, putere de pătrundere; ingeniozitate. / pl. -țuri, -ți, var. fineță s.f. / < it. finezza, cf. fr. finesse].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FINEȚE s. f. 1. calitatea a ceea ce este fin; delicatețe. 2. (text.) raport care se stabilește între lungimea unui fir și greutatea lui; calitate superioară a unui fir, a unei țesături. ◊ raportul dintre portanța și rezistența la înaintare a unei aripi sau a unui avion, a unui corp cu forme aerodinamice. ◊ cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, exprimată sub formă de părți la mie. 3. (fig.) subtilitate, putere de pătrundere; ingeniozitate. (< fr. finesse, it. finezza)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FINEȚE ~uri n. 1) Caracter fin. 2) Calitate superioară. 3) fig. Spirit profund de percepere a realității; șlif. /<fr. finesse
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fineță sf vz finețe
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*FINEȚĂ (pl. -țe) sf. 1 Însușirea a tot ce este fin ¶ 2 Subțirime ¶ 3 Delicateță ¶ 4 Excelență ¶ 5 Subtilitate, ingeniozitate ¶ 6 Istețime, șiretenie [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FINEȚĂ s. f. v. finețe.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FINEȚĂ s.f. v. finețe.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fineță f. 1. caracterul celui fin; 2. pătrundere, dibăcie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*finéță f., pl. e (fr. finesse; it. finezza). Calitatea de a fi fin: fineța uneĭ stofe. Delicateță, distincțiune: fineța trăsăturilor. Agerime de cugetare, sagacitate: fineța spirituluĭ. Sensibilitatea simțurilor: fineța auzuluĭ. Șiretenie, abilitate. Pl. Părțĭ fine (grele): finețele uneĭ limbĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
finețe s. f., art. finețea, g.-d. art. fineții; (rafinamente) pl. finețuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
finețe s. f., art. finețea, g.-d. art. fineții; (rafinamente) pl. finețuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
finețe s. f., art. finețea, g.-d. fineți, art. fineții; (rafinamente) pl. finețuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
finețe
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
fineță, -țe.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FINEȚE s. 1. v. delicatețe. 2. v. distincție. 3. rafinament, rafinare, subtilitate. (~ nuanțelor stilistice.) 4. v. sensibilitate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FINEȚE s. 1. delicatețe, gingășie, grație, suavitate. (Gesturi pline de ~.) 2. distincție, eleganță, rafinament, subtilitate. (~ în comportări.) 3. rafinament, rafinare, subtilitate. (~ nuanțelor stilistice.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Finețe ≠ vulgaritate
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
FINEȚE AERODINAMICĂ raport dintre portanță (v.) și rezistența la înaintare a unui profil aerodinamic care se deplasează în atmosfera terestră. Finețea aerodinamică depinde de forma corpului și de parametri săi de mișcare, valorile mari ale raportului caracterizând aeronavele care posedă calități bune de zbor.
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
finețuri s. n. pl. 1. obiecte de lux. 2. băuturi fine / scumpe. 3. mâncăruri fine; delicatese.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F125) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
finețe, finețurisubstantiv feminin
- 1. Însușire a ceea ce este fin, delicat, plăcut la aspect, foarte subțire sau de foarte bună calitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: delicatețe antonime: vulgaritate
- E un om de o mare finețe. DLRLC
- 1.1. Raportul dintre lungimea unui fir textil și greutatea lui, care indică finețea firului respectiv. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1.1. Calitate superioară. DLRLC DN
- Erau expuse țesături de o finețe rară. DLRLC
-
-
- 1.2. Raportul dintre portanța și rezistența la înaintare a unei aripi sau a unui avion. DN
-
-
- 2. Mărime ce caracterizează calitatea reproducerii detaliilor într-o imagine. DEX '09
- 3. Ingeniozitate, subtilitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: ingeniozitate subtilitate
- Eminescu a știut să scoată dintr-un cîmp așa de îngust frumusețe nepieritoare de formă, finețe de sentimente scînteietoare. IONESCU-RION, C. 104. DLRLC
- 3.1. Rafinament. DEX '09 DEX '98sinonime: rafinament
- Nicolaie Golescu deprinsese, încă de pe cînd era colonel aghiotant al lui Alexandru Ghica Voievod, finețurile curteanului și abilitățile camarilei. CAMIL PETRESCU, O. I 308. DLRLC
-
-
etimologie:
- finesse DEX '09 DEX '98 DN