firește av [At: BIBLIA (1688), 6/15 / E: fire + -ește] 1 În mod firesc (1). 2 De la natură. 3 Din fire. 4 Natural. 5 Bineînțeles. 6 Negreșit. 7 Desigur.

FIREȘTE adv. 1 În mod firesc: din fire ¶ 2 Bine înțeles, natural, de sigur, negreșit.

FIREȘTE adv. Natural, bineînțeles, negreșit, desigur. Fetița are mai multă inteligență și imaginație, Patrocle mai multă experiență și voință – și, firește, mai multă putere. IBRĂILEANU, S. 7. Pe vremea asta, or fi crezut oamenii, firește, că n-am fost prost să plec. CARAGIALE, P. 38. Conversația căzu, firește, asupra întîmplărilor zilei. NEGRUZZI, S. I 293.

FIREȘTE adv. (folosit, mai ales, în calitate de cuvânt incident) Bineînțeles; desigur; natural; negreșit. /fire + suf. ~ește

firéște adv. În mod firesc, negreșit, bine-înțeles.

firesc, ~ească [At: BIBLIA (1688), 6/20 / Pl: ~ești / E: fire + -esc] 1 a Care este conform legilor naturii. 2 a Al naturii. 3 a Din natură. 4 a Care este conform așteptărilor Si: obișnuit, normal. 5 a Natural. 6 sn Situație obișnuită. 7 sn Naturalețe.

firesc a. natural. ║ firește adv. negreșit, bine-înțeles.

firește adv.

FIREȘTE adv. 1. v. desigur. 2. v. da.

FIREȘTE adv. 1. absolut, bineînțeles, cert, desigur, garantat, indiscutabil, natura!, negreșit, neîndoielnic, neîndoios, normal, precis, sigur. (Crezi că sosesc azi? – ~!) 2. da, desigur, (înv. și reg.) dar, (turcism, în Moid.) helbet. (Ai vrea să mergi cu mine? – ~!)