17 definiții pentru fleandură
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FLEANDURĂ, flenduri, s. f. Obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat; zdreanță, buleandră. [Var.: fleandră s. f.] – Cf. săs. flander.
FLEANDURĂ, flenduri, s. f. Obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat; zdreanță, buleandră. [Var.: fleandră s. f.] – Cf. săs. flander.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fleandură sf [At: ȘEZ. V, 73 / V: ~dără, ~dră / Pl: flenduri / E: ns cf săs flender] 1 (Pfm) Obiect de îmbrăcăminte rupt Si: buleandră, fleanță (1), zdreanță. 2 (Arg) Prostituată. 3 (Reg) Așchie de lemn. 4 (Reg) Lovitură cu dosul palmei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FLEANDURĂ (pl. -uri) sf. Sdreanță, haină din care curg petecele: s’au lungit prin flenduri ș’au adormit SAD. [comp. săs. flander „sdrențuit”].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FLEANDURĂ, flenduri, s. f. Obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat; zdreanță, buleandră. Picioarele lui mari, late, se alăturară, se strînseră unul lîngă altul, ca rușinate de flendurile pline de glod care le înveleau. CAMILAR, N. II 239. Sara, se culca sus, pe patul cizmăriei, între botine, între unelte, între calupuri, și se învălea cu niște flenduri. SADOVEANU, O. III 569. – Variantă: fleandră (CAMILAR, N. II 454) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FLEANDURĂ flenduri f. Obiect de îmbrăcăminte ponosit și rupt; boarfă; buleandră. [G.-D. flendurii] /<săs. flander
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fleandură f. sdreanță [Cf. sas. FLINDER-FLANDER, de tot sdrențeros].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fleándură f., pl. flendurĭ (rudă cu buleandră. Cp. cu turc. it. filandra, fr. filandre, filament, ĭarbă care se prinde de corăbiĭ, și cu ceh. sîrb. flandra, pol. fladra, rut. flóndra, fleoarță). Mold. Trans. Buleandră. Fig. Fleoarță. V. bleandă 1.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FLEANDRĂ s. f. v. fleandură.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FLEANDRĂ s. f. v. fleandură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FLEANDRĂ s. f. v. fleandură.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fleandără sf vz fleandură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fleandră sf vz fleandură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fleandură s. f., g.-d. art. flendurii; pl. flenduri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fleandură s. f., g.-d. art. flendurii; pl. flenduri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fleandură s. f., g.-d. art. flendurii; pl. flenduri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FLEANDURĂ s. v. cârpă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FLEANDURĂ s. buleandră, cîrpă, otreapă, petică, zdreanță, (pop.) treanță, (înv. și reg.) rantie, (reg.) paceaură, rufă, șuleandră, tîrfă, (Mold., Bucov. și Transilv.) cîrță, (Mold. și Bucov.) cotreanță, (Transilv.) ronghi, (înv., in Mold.) felegă. (Șterge praful cu o ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
fleandură, flenduri, s.f. (reg.) 1. zdreanță, haină zdrențuită din care curg petecele. 2. femeie prostituată; buleandră, fleoarță, fleorțotină, fleștură, șuleandră.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fleandură, flenduri, (fleandră), s.f. – 1. Haină ruptă, zdreanță. 2. Prostituată; femeie ușoară: „M-o făcut curvă și fleandură și-n tăte felurile” (Memoria, 2014: 147; Oarța de Sus). – Cf. săs. flander „zdrențuros” (Șăineanu, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F55) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F12) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
fleandură, flendurisubstantiv feminin
- 1. Obiect de îmbrăcăminte rupt, stricat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Picioarele lui mari, late, se alăturară, se strînseră unul lîngă altul, ca rușinate de flendurile pline de glod care le înveleau. CAMILAR, N. II 239. DLRLC
- Sara, se culca sus, pe patul cizmăriei, între botine, între unelte, între calupuri, și se învălea cu niște flenduri. SADOVEANU, O. III 569. DLRLC
-
etimologie:
- flander DEX '98 DEX '09