12 definiții pentru flecușteț
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FLECUȘTEȚ, flecuștețe, s. n. Diminutiv al lui fleac1; fleculeț. – Din fleac1.
FLECUȘTEȚ, flecuștețe, s. n. Diminutiv al lui fleac1; fleculeț. – Din fleac1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
flecușteț sn [At: CREANGĂ, GL. / V: ~eață sf / Pl: ~e / E: fleac1] 1-2 (Șhp) Fleac1 (1). 3 (Dep) Om mic și caraghios. 4 (Fam) Copil1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FLECUȘTEȚ (pl. -ețe) sn. dim. FLEAC2: ~e de-aceste nu se potrivesc cu rînduiala bisericii CRG..
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FLECUȘTEȚ, flecuștețe, s. n. Diminutiv al lui fleac2. Știam... că nu ești un flecușteț de plod nesimțitor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 239. Iuțală și gură de furnică ar trebui să aibi, ca să poți apuca, alege și culege niște flecuștețe ca aceste. CREANGĂ, P. 263.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
flecuștéț n., pl. e, și -eáță f., pl. ețe (d. fleac). Mold. Iron. Lucru mic, neînsemnat. Om mic, neînsemnat: cine-ĭ flecuștețu ista? V. fîșneț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
clefușteț sn vz flecușteț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
flecușteață sf vz flecușteț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
flecușteață f. Mold. (ironic) bagatelă, mărunțiș: niște flecuștețe (fire de mac) ca aceștea CR. [Diminutiv tras din fleac].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
flecușteț s. n., pl. flecuștețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
flecușteț s. n., pl. flecuștețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
flecușteț s. n., pl. flecuștețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
clefușteț s.n. (mai ales la pl.) (reg.) mărunțișuri în dezordine, lucruri fără valoare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
flecușteț, flecuștețesubstantiv neutru
-
- Știam... că nu ești un flecușteț de plod nesimțitor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 239. DLRLC
- Iuțală și gură de furnică ar trebui să aibi, ca să poți apuca, alege și culege niște flecuștețe ca aceste. CREANGĂ, P. 263. DLRLC
-
etimologie:
- fleac DEX '09 DEX '98