20 de definiții pentru fleac
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- enciclopedice (1)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FLEAC1, fleacuri, s. n. 1. Lucru de mică importanță, neînsemnat; bagatelă. ♦ Om de nimic, secătură. 2. (La pl.) Vorbe de clacă; nimicuri, palavre. – Et. nec. Cf. flec.
FLEAC1, fleacuri, s. n. 1. Lucru de mică importanță, neînsemnat; bagatelă. ♦ Om de nimic, secătură. 2. (La pl.) Vorbe de clacă; nimicuri, palavre. – Et. nec. Cf. flec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
fleac1 sn [At: CALENDARIU (1844) 59/12-13 / Pl: ~uri / E: ns cf flec] 1 Lucru de mică importanță Si: bagatelă. 2 Om de nimic Si: nulitate, secătură. 3 (Adesea după negații) Glumă. 4 (Mpl) Palavre. 5 (Mpl) Mofturi. 6 (Mpl) Nerozii. 7 (Mpl) Minciuni. 8 (Reg; mpl) Intestine.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FLEAC2 (pl. -curi) sn. 1 Lucru mărunt, lucru de nimic, de puțină importanță: acelea ce lor li se păreau a fi slove era un ~ și nu însemna nimic ISP. ¶ 2 Om de nimic, secătură: un ușurel de minte d’ăi mari, cum adică am zice noi, un ~ de om ISP.; Un fleac ș’om de nimic el rămîne BD. -DEL.; e om, nu e ~ VOR. ¶ 3 pl. Vorbe goale, nimicuri, nerozii [fleac1?].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FLEAC1, FLEC (pl. -curi) sn. Peticel de piele cu care se cîrpesc ghetele, mai ales la tocuri sau la talpă: i se scîlcie tocurile? le bate singur cîteva fleacuri DLVR. [germ. Fleck].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FLEAC2, fleacuri, s. n. 1. Lucru de mică importanță, de nimic; bagatelă. N-avea... răbdarea să-și piardă vremea cu astfel de fleacuri. ANGHEL-IOSIF, C. L. 108. Dacă pentru părinții preocupați prea mult cu strîngerea de averi, literatura e un fleac... pentru fii însă... e, dacă nu un însemnat factor al progresului, cel puțin o petrecere mai aleasă. GHEREA, ST. CR. III 40. Ce grozăvii zici c-ai mai visat? Or fi iar niscaiva fleacuri. ALECSANDRI, T. I 62. ♦ (Determinat adesea prin «de om») Om de nimic, secătură. Epimeteu era un flușturatic și un ușurel de minte d-ăi mari, cum adică am zice noi un fleac de om sau o lichea. ISPIRESCU, U. 90. 2. (La pl.) Vorbe de clacă; nimicuri, palavre. Neculai Dascălu nu s-a mai gîndit mult la aceste vorbe și fleacuri muierești. SADOVEANU, P. S. 96. Fugi de fleacuri și de vorbe nebune. PANN, P. V. I 142.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FLEAC ~uri n. 1) Lucru sau fapt lipsit de importanță; nimic; mărunțiș; bagatelă. 2) la pl. Vorbe lipsite de importanță; vorbe goale; baliverne; palavre; brașoave. /<germ. Fleck
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fleac n. 1. lucru de nimic; 2. pl. prostii, nerozii. (Termen înrudit cu lat. FLACCUS, prezintă o sumă de amplificări ca: fleică, fleancă, fleoancă, fleașcă, cu acelaș sens fundamental de ceva molatec].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fleac (ea dift.) n., pl. urĭ (rudă cu rut. flĕak, lucru moale. Cp. și cu vgr. phlýax, farsă, și lat. flaccus, cu urechĭ blegĭ. V. și bleg, fleașcă). Lucru ușor saŭ de nimic: această greutate e un fleac pentru el. Fig. Om de nimic, om neserios. Pl. Prostiĭ, stupiditățĭ: fleacuri!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AQUILA NON CAPIT MUSCAS (lat.) = Vulturul nu prinde muște. Un om ales nu se poate îndeletnici cu toate fleacurile.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
FLEC (pl. -curi) sn. 1 👉 FLEAC1 ¶ 2 – FLEAȘCĂ 2.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FLECULEȚ (pl. -ețe) sn. dim. FLEAC2: trebue să-i repete iar toate ~ele spuse ieri BR. -VN..
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FLECUȘTEȚ (pl. -ețe) sn. dim. FLEAC2: ~e de-aceste nu se potrivesc cu rînduiala bisericii CRG..
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fleac s. n., pl. fleacuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fleac s. n., pl. fleacuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fleac s. n., pl. fleacuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FLEAC s. 1. bagatelă, nimic, (fam.) moft, (fig.) jucărie. (E un ~ să fac asta.) 2. v. mărunțiș. 3. v. palavră.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FLEAC s. 1. bagatelă, nimic, (fam.) moft, (fig.) jucărie. (E un ~ să fac asta.) 2. bagatelă, chițibuș, mărunțiș, nimic, prostie, (înv.) blagomanie, (fam.) moft. (Nu te lega de ~uri.) 3. (mai ales la pl.) nimic, palavră, (reg.) laf, marghiolie, (înv.) tîndale (pl.), (fam.) balivernă, moft, parascovenie. (Spune tot felul de ~uri.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Difficiles nugae (lat. „Nimicuri dificile”, în sensul de: fleacuri pretențioase) – astfel denumește Marțial versurile sucite și enigmatice pe care le scriau unii poeți ca Sotades și Palaemon, azi complet uitați. Expresia se găsește în cartea a doua, epigrama 86, adresată lui Classicus și determină o concluzie, din păcate, încă uneori actuală pentru anumite elucubrații literare: „Cu astfel de șarade să pierd o-ntreagă zi? Să pun atîta trudă în niște nerozii? Ca Palaemon, poeme pentru cei proști nu scriu; Eu năzuiesc pe placul celor mai buni să fiu.” (traducerea: Tudor Măinescu) Prin extensiune, formula lui Marțial: difficiles nugae se aplică astăzi nu numai poemelor care o merită, ci oricăror bagatele cu pretenții de capodopere. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
FLEAC acaret, căcat, căcățel, flintic, goangă, lucernă, mare brânză, multe și mărunte, nimica toată, plătică, sacs.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fleac, fleacuri s. n. (er.) spațiul dintre anus și vulvă la femei.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
fleac, fleacurisubstantiv neutru
- 1. Lucru de mică importanță, neînsemnat. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- N-avea... răbdarea să-și piardă vremea cu astfel de fleacuri. ANGHEL-IOSIF, C. L. 108. DLRLC
- Dacă pentru părinții preocupați prea mult cu strîngerea de averi, literatura e un fleac... pentru fii însă... e, dacă nu un însemnat factor al progresului, cel puțin o petrecere mai aleasă. GHEREA, ST. CR. III 40. DLRLC
- Ce grozăvii zici c-ai mai visat? Or fi iar niscaiva fleacuri. ALECSANDRI, T. I 62. DLRLC
- 1.1. Om de nimic. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: secătură
- Epimeteu era un flușturatic și un ușurel de minte d-ăi mari, cum adică am zice noi un fleac de om sau o lichea. ISPIRESCU, U. 90. DLRLC
-
-
- 2. Vorbe de clacă; nimicuri, palavre, baliverne, brașoave. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Neculai Dascălu nu s-a mai gîndit mult la aceste vorbe și fleacuri muierești. SADOVEANU, P. S. 96. DLRLC
- Fugi de fleacuri și de vorbe nebune. PANN, P. V. I 142. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
- flec DEX '09 DEX '98
- Fleck NODEX