19 definiții pentru fleșcăi
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FLEȘCĂI, fleșcăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi, prin apă etc. 2. Refl. (Despre fructe) A se muia; fig. (despre oameni) a se moleși. – Fleașc + suf. -ăi.
FLEȘCĂI, fleșcăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi, prin apă etc. 2. Refl. (Despre fructe) A se muia; fig. (despre oameni) a se moleși. – Fleașc + suf. -ăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fleșcăi [At: CARAGIALE, T. I, 58 / V: ~eoș~, fleosc~ / Pzi: ~esc, {var) fleșcăi / E: fleașc + -ăi] 1 vi A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi, prin apă etc. 2 vr (D. fructe) A se muia. 3 vr (Pfm; d. sânii femeilor) A se lăsa. 4 vr (Pfm; fig; d. oameni) A se moleși.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FLEȘCĂI (-ăesc) I. vb. intr. A face fleașc! călcînd în noroiu sau într’o mocirlă. II. vb. refl. A se face fleașcă, a se muia, a se moleși: a venit cu iapa udă și fleoșcăită ca vai de ea MERA.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
FLEȘCĂI, fleșcăiesc, vb. IV. 1. Intranz. A produce zgomot umblînd prin noroi, prin apă etc. Sutele de picioare fleșcăiau în noroi. DUMITRIU, B. F. 68. În șanțuri era tăcere. Numai pașii sentinelelor nevăzute fleșcăiau prin noroi. SADOVEANU, O. VI 76. Ciubotele pline de apă fleșcăiau la fiecare călcătură. DUNĂREANU, CH. 116. 2. Refl. A se înmuia; (despre oameni) a se moleși. Ce te-ai fleșcăit așa?
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A FLEȘCĂI ~iesc intranz. A produce un zgomot specific, umblând prin fleașcă. /fleașc + suf. ~ăi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE FLEȘCĂI mă ~iesc intranz. 1) A deveni moale; a se înmuia. 2) fig. (despre persoane) A-și pierde vigoarea, vlaga; a se moleși. /fleașc + suf. ~ăi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fleșcăì v. 1. a se moleși; 2. a se vesteji.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fleoscăi v vz fleșcăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fleoșcăi v vz fleșcăi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FLEOȘCĂI – FLEȘCĂI [fleoașcă].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
fleșcăĭésc v. tr. (d. fleașcă). Moleșesc, cofleșesc. V. refl. Obrajiĭ i s’aŭ fleșcăit, poamele s’aŭ fleșcăit de zdruncinăturile căruțeĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fleșcăi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fleșcăiesc, 3 sg. fleșcăiește, imperf. 1 fleșcăiam; conj. prez. 1 sg. să fleșcăiesc, 3 să fleșcăiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fleșcăi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fleșcăiesc, imperf. 3 sg. fleșcăia; conj. prez. 3 să fleșcăiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fleșcăi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. fleșcăiesc, imperf. 3 sg. fleșcăia; conj. prez. 3 sg. și pl. fleșcăiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FLEȘCĂI vb. v. terciui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FLEȘCĂI vb. v. moleși, muia, vlăgui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fleșcăi vb. v. MOLEȘI. MUIA. VLĂGUI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FLEȘCĂI vb. a se muia, a se terciul, (pop.) a se cofleși, a se coleși. (Fructele s-au ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
fleșcăi, fleșcăiesc, vb. refl. – 1. A se face fleașcă, a se uda. 2. A se muia, a se lăsa. – Din fleașc + suf. -ăi (DEX, MDA); din fleașcă (Scriban).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
verb (V408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
fleșcăi, fleșcăiescverb
- 1. A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi, prin apă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Sutele de picioare fleșcăiau în noroi. DUMITRIU, B. F. 68. DLRLC
- În șanțuri era tăcere. Numai pașii sentinelelor nevăzute fleșcăiau prin noroi. SADOVEANU, O. VI 76. DLRLC
- Ciubotele pline de apă fleșcăiau la fiecare călcătură. DUNĂREANU, CH. 116. DLRLC
-
-
-
- Ce te-ai fleșcăit așa? DLRLC
-
-
etimologie:
- Fleașc + -ăi. DEX '98 DEX '09