opțiuni
  • info

13 definiții pentru fâlfâit (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÂLFÂIT s. n. Fâlfâire. – V. fâlfâi.

FÂLFÂIT s. n. Fâlfâire. – V. fâlfâi.

fâlfâit1 sn [At: ISPIRESCU, L. 74 / V: ~făit, fălfăit, făl~, (pop) ~făt sn / Pl: ~uri / E: fâlfâi] 1-4 Fâlfâire (1-4).

fălfăit sn vz fâlfâit

fălfâit sn vz fâlfâit

fâlfăit sn vz fâlfâit

fâlfăt sn vz fâlfâit1

FÎLFÎIT1 adj. și sm. Mold. Care vorbește neînțeles, lipsindu-i dinții dinainte: de bătrîn și de ~ ce era, nici nu mai putea vorbi ca lumea VLAH. [fîlfîi].

FÎLFÎIT s. n. Acțiunea de a fîlfîi; zgomot caracteristic produs de aripi în timpul zborului. Despre ziuă... auzi un fîlfîit ca de un stol de paseri. ISPIRESCU, I. 74.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fâlfâit s. n.

fâlfâit s. n.

fâlfâit s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FÂLFÂIT s. bătaie, fâlfâială, fâlfâire, fâlfâitură, fluturare, fluturat, (rar) scuturare, scuturat, sfârâitură. (~ de aripi.)

FÎLFÎIT s. bătaie, fîlfîială, fîlfîire, fîlfîitură, fluturare, fluturat, (rar) scuturare, scuturat, sfîrîitură. (~ de aripi.)

Intrare: fâlfâit (s.n.)
fâlfâit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâlfâit
  • fâlfâitul
  • fâlfâitu‑
plural
  • fâlfâituri
  • fâlfâiturile
genitiv-dativ singular
  • fâlfâit
  • fâlfâitului
plural
  • fâlfâituri
  • fâlfâiturilor
vocativ singular —
plural —
fălfâit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
fălfăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
fâlfăt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
fâlfăit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fâlfăit
  • fâlfăitul
  • fâlfăitu‑
  • fâlfăită
  • fâlfăita
plural
  • fâlfăiți
  • fâlfăiții
  • fâlfăite
  • fâlfăitele
genitiv-dativ singular
  • fâlfăit
  • fâlfăitului
  • fâlfăite
  • fâlfăitei
plural
  • fâlfăiți
  • fâlfăiților
  • fâlfăite
  • fâlfăitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fâlfâit, fâlfâiturisubstantiv neutru

  • 1. Fâlfâire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: fâlfâire
    • format_quote Despre ziuă... auzi un fîlfîit ca de un stol de paseri. ISPIRESCU, I. 74. DLRLC
etimologie:
  • vezi fâlfâi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.