opțiuni
  • info

11 definiții pentru gogleaz

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

gogleaz sn [At: PANN, E. 135/6 / V: ~ă sf / Pl: ~eze și (rar) ~ezi / E: ns cf goklesz] (Reg) 1 (Mpl) Resturi de paie nemâncate de vite. 2 (Lpl) Obiecte neînsemnate din curte sau din casă Cf bucluc (4). 3 (Pex) Orice fel de gunoi. 4 Pielița albă a porumbului curățat de foi. 5 Fructe necoapte. 6 (Lpl; înv; fig) Vorbe frumoase spuse cuiva. 7 (Dep; fig; îf goglează) Femeie neîngrijită.

GOGLEZE s. f. pl. (Înv.) Vorbe frumoase (și goale) spuse cuiva; afirmații, declarații lipsite de însemnătate, de consistență. [Var.: goglezi s. f. pl.] – Et. nec.

GOGLEZE s. f. pl. (Înv.) Vorbe frumoase (și goale) spuse cuiva; afirmații, declarații lipsite de însemnătate, de consistență. [Var.: goglezi s. f. pl.] – Et. nec.

GOGLEZI s. f. pl. v. gogleze.

GOGLEZI s. f. pl. v. gogleze.

goglează sf vz gogleaz

GOGLEZE s. f. pl. (Învechit) Complimente, vorbe frumoase. Îi zîmbește și îi spune cîte ceva gogleze. ISPIRESCU, L. 337.

goglează f. minciună mare, secătură: ea îi spuse alte gogleze ISP. [Cf. gog].

gogleáză f., pl. eze (răd. gog și sufixu -lează, -ează, care e o var. a luĭ -leață, -eață. V. gogleț, cocleț). Nord. Ogrinjĭ, resturĭ de mîncare la vite (rev. I. Crg. 4, 188). Fig. Sud. Mincĭună gogonată; complimente, lingușirĭ. – Pl. p. rimă -ezĭ la Pan. – În Trans. gogleaz (col.), gunoĭ rămas de la o treabă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

gogleaz (înv.) (desp. go-gleaz) s. n., pl. gogleze

gogleaz (înv.) (go-gleaz) s. n., pl. gogleze

goglează s. f., pl. (sil. -gle-) gogleze

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

goglează, gogleze, s.f. (reg., înv.; mai ales la pl.) 1. resturi de mâncare (la vite), ogrinji. 2. (fig.) vorbe goale, palavre, minciuni, lingușiri, complimente, vorbe frumoase.

Intrare: gogleaz
  • silabație: go-gleaz info
substantiv neutru (N4)
Surse flexiune: DOOM
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • gogleaz
  • gogleazul
  • gogleazu‑
plural
  • gogleze
  • goglezele
genitiv-dativ singular
  • gogleaz
  • gogleazului
plural
  • gogleze
  • goglezelor
vocativ singular —
plural —
goglează2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DEX '98
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • goglează
  • gogleaza
plural
  • goglezi
  • goglezile
genitiv-dativ singular
  • goglezi
  • goglezii
plural
  • goglezi
  • goglezilor
vocativ singular —
plural —
goglează1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: Ortografic, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • goglează
  • gogleaza
plural
  • gogleze
  • goglezele
genitiv-dativ singular
  • gogleze
  • goglezei
plural
  • gogleze
  • goglezelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gogleaz, goglezesubstantiv neutru

  • 1. învechit de obicei (la) plural Vorbe frumoase (și goale) spuse cuiva; afirmații, declarații lipsite de însemnătate, de consistență. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: compliment
    • format_quote Îi zîmbește și îi spune cîte ceva gogleze. ISPIRESCU, L. 337. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.