opțiuni
  • info

16 definiții pentru huidui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HUIDUI, huidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui.

huidui vt [At: CREANGĂ, A. 113 / V: (rar) ~itui / Pzi: ~esc, hui~ / E: huideo + -ui] 1 A alunga pe cineva strigând „huideo” Si: a hătcăi (1), a hudicăi (2). 2 A batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături Si: a hătcăi (2), a hudicăi (3).

HUIDUI, huiduiesc, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături; a hătcăi. [Prez. ind. și: huidui] – Huideo + suf. -ui.

HUIDUI, huiduiesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) A apostrofa în mod violent pe cineva cu ocări și fluierături, pentru a-și manifesta nemulțumirea și revolta, a da cu huo; p. ext. a ocărî, a batjocori. Țăranii victorioși, ajungînd în dreptul casei, se opriră, și numai de-acolo huiduiau și înjurau, arătîndu-și pumnii și învîrtind puștile rămase în mîinile lor. REBREANU, R. II 153. Fetele la horă îl huiduia și fugeau de dînsul ca de o lepră. ISPIRESCU, L. 386. După ce se mîntuie clăcușoara asta, lumea... se împrăștie huiduindu-ne. CREANGĂ, A. 113. – Prez. ind. și: huidui (SAHIA, N. 63).

A HUIDUI ~iesc tranz. 1) (porci) A alunga strigând „huideo”. 2) fig. (persoane) A trata cu fluierături și strigăte de ocară (în semn de dezaprobare). /huideo + suf. ~ui

huiduì v. a da cu huideo.

húĭduĭ și -ĭésc, a -í v. tr. Strig cuĭva huideo (Ĭov. 236).

huitui v vz huidui

uidui v vz huidui

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!huidui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. huidui, 3 huiduie, imperf. 1 huiduiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să huidui, 3 să huiduie

!huidui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. huidui/huiduiesc, imperf. 3 sg. huiduia; conj. prez. 3 să huiduie/huiduiască

huidui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huiduiesc, imperf. 3 sg. huiduia; conj. prez. 3 sg. și pl. huiduiască

huidui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huiduiesc, conj. huiduiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HUIDUI vb. (Mold.) a hâtcâi, (Mold. și Bucov.) a tiohăi.

HUIDUI vb. (Mold.) a hîtcîi, (Mold. și Bucov.) a tiohăi.

A huidui ≠ a aclama

Intrare: huidui
verb (VT343.2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • huidui
  • huiduire
  • huiduit
  • huiduitu‑
  • huiduind
  • huiduindu‑
 singular plural
  • huiduie
  • huiduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • huidui
 (să)
  • huidui
  • huiduiam
  • huiduii
  • huiduisem
a II-a (tu)
  • huidui
 (să)
  • huidui
  • huiduiai
  • huiduiși
  • huiduiseși
a III-a (el, ea)
  • huiduie
 (să)
  • huiduie
  • huiduia
  • huidui
  • huiduise
plural I (noi)
  • huiduim
 (să)
  • huiduim
  • huiduiam
  • huiduirăm
  • huiduiserăm
  • huiduisem
a II-a (voi)
  • huiduiți
 (să)
  • huiduiți
  • huiduiați
  • huiduirăți
  • huiduiserăți
  • huiduiseți
a III-a (ei, ele)
  • huiduie
 (să)
  • huiduie
  • huiduiau
  • huiduiră
  • huiduiseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • huidui
  • huiduire
  • huiduit
  • huiduitu‑
  • huiduind
  • huiduindu‑
 singular plural
  • huiduiește
  • huiduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • huiduiesc
 (să)
  • huiduiesc
  • huiduiam
  • huiduii
  • huiduisem
a II-a (tu)
  • huiduiești
 (să)
  • huiduiești
  • huiduiai
  • huiduiși
  • huiduiseși
a III-a (el, ea)
  • huiduiește
 (să)
  • huiduiască
  • huiduia
  • huidui
  • huiduise
plural I (noi)
  • huiduim
 (să)
  • huiduim
  • huiduiam
  • huiduirăm
  • huiduiserăm
  • huiduisem
a II-a (voi)
  • huiduiți
 (să)
  • huiduiți
  • huiduiați
  • huiduirăți
  • huiduiserăți
  • huiduiseți
a III-a (ei, ele)
  • huiduiesc
 (să)
  • huiduiască
  • huiduiau
  • huiduiră
  • huiduiseră
uidui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
huitui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

huidui, huiduiverb

  • 1. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături. DEX '09 DLRLC
    sinonime: batjocori hătcăi ocărî tiohăi antonime: aclama
    • format_quote Țăranii victorioși, ajungînd în dreptul casei, se opriră, și numai de-acolo huiduiau și înjurau, arătîndu-și pumnii și învîrtind puștile rămase în mîinile lor. REBREANU, R. II 153.
    • format_quote Fetele la horă îl huiduia și fugeau de dînsul ca de o lepră. ISPIRESCU, L. 386.
    • format_quote După ce se mîntuie clăcușoara asta, lumea... se împrăștie huiduindu-ne. CREANGĂ, A. 113.
etimologie:
  • Huideo + -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.