ieșire sf [At: PSALT. SCH., ap. DA ms / Pl: ~ri / E: ieși] 1 (Îoc intrare) Deplasare dintr-un spațiu închis, în afara lui Si: (rar) ieșit¹ (1), ieșitură (1). 2 Trecere din interiorul unui obiect, în exteriorul Iui Si: (rar) ieșit¹ (2), ieșitură (2). 3 (Ccr) Loc pe unde se face trecerea din interior în exterior și invers Si: (rar) ieșit¹ (3), ieșitor (3), ieșitură (3). 4-5 (Fig; îs) ~ în lume Apariție (pentru prima oară) în societate. 6 (Fig; îls) ~ la lumină (sau la iveală) Apariție. 7 (Fig; îal) Deconspirare. 8 (Îls) ~ la pensie Pensionare. 9 (Înv; îls) ~ deasupra Revelare. 10-11 (Euf; îls) ~ afară (sau la scaun ori la poiană) (Defecare sau) urinare. 12 (Med; pop; îls) ~ afară Diaree. 13 (Med; pop; îls) ~ afară cu sânge Dizenterie. 14 (Med; pop; îls) ~a șezutului Ieșire a rectului. 15 Plecare de acasă Si: (rar) ieșit¹ (4), ieșitură (4). 16 (Spc) Deplasare a unui bolnav care nu mai este nevoit să stea în casă Si: (rar) ieșit¹ (5), ieșitură (5). 17 (Spc) Plimbare. 18 (Spc) Eliberare din detenție Si: (rar) ieșit¹ (7), ieșitură (7). 19 (Reg; îs) ~a mușiei Roire a albinelor. 20-21 (Spc; în internatele școlare; îs) (Bilet de) ~ în oraș (Bilet care certifică o) permisiune dată elevilor interni de a pleca în oraș pentru scurt timp. 22-23 (Îs) ~ înaintea (sau în calea, în drumul) Întâlnire (pentru prima oară). 24 (Îs) ~ în întâmpinarea cuiva Primire cordială a cuiva. 25 (Fig; îas) Ghicire a gândurilor sau dorințelor cuiva înainte de a fi rostite. 26 Manifestare (neașteptată) a sentimentelor unui om (plâns, țipăt etc.) Si: (rar) ieșit¹ (13), ieșitură (8). 27 Caracter observabil al unor fenomene Si: (rar) ieșit¹ (14), ieșitură (9). 28 (Îs) ~a ochilor din cap Bulbucare a ochilor. 29 (Îls) ~a sufletului Moarte. 30 Răsărit al aștrilor Si: (rar) ieșit¹ (16), ieșitură (10). 31 Publicare a unei cărți Si: (rar) ieșit¹ (17). 32 Apariție și impunere a unei mode Si: (rar) ieșit¹ (18). 33 Răspândire a unei știri, a faimei etc. Si: (rar) ieșit¹ (19). 34 Naștere a unei ființe Si: (rar) ieșit¹ (20). 35 (Înv; d. ființe) Origine. 36 Răsărire a plantelor Si: (îvr) ieșit¹ (22), ieșitură (11). 37-38 (Înv) (Fabricare sau) extragere de undeva a unui produs Si: (îvr) ieșit¹ (23-24). 39 (Înv) Izvor al unei ape Si: (îvr) ieșit¹ (25), ieșitură (12). 40 Apariție a unei boli de piele pe trup Si: (îvr) ieșit¹ (26), ieșitură (13). 41 (Îls) ~ din modă Demodare. 42 (Înv) Scăpare dintr-o primejdie sau dintr-o situație grea Si: (îvr) ieșit¹ (27), ieșitură (14). 43 (Înv) Demisie dintr-o funcție Si: (îvr) ieșit¹ (28), ieșitură (15). 44 (Înv) Părăsire a unei credințe Si: (îvr) ieșit¹ (29), ieșitură (16). 45 (Îls) ~ din cuvântul (sau de sub autoritatea) cuiva Răzvrătire. 46 (Îal) Emancipare. 47 (Îls) ~ din minți Nebunie. 48 (Îls) ~ din fire (sau din sărite ori din răbdări) Furie mare. 49 (Îls) ~ din răbdări Nerăbdare. 50 Dispariție a unor pete prin spălare Si: (îvr) ieșit¹ (33), ieșitură (17). 51 Decolorare a unor materiale prin spălare sau expunere la soare Si: (îvr) ieșit¹ (34), ieșitură (18). 52 (Îls) ~ la covrigi sau la pepeni Sărăcire. 53 (Îal) Faliment. 54 (Înv; îls) ~ la obraze Parvenire. 55 (Înv; îs) ~ la larg Sentiment al libertății. 56 (Înv) Consecință. 57 (Înv) Rezultat. 58 (Înv) Recoltă pe o unitate de suprafață Si: (îvr) ieșit¹ (41), ieșitură (19). 59 Emitere a unui act Si: (îvr) ieșit¹ (42), ieșitură (20). 60 (Înv) Sfârșit. 61 (Înv) Plecare. 62 (Înv) Dispariție. 63 (Înv) Rămas-bun. 64 (Înv) Părăsire. 65 (Înv) Renunțare la un obicei Si: (îvr) ieșit¹ (47), ieșitură (26). 66 (Înv; d. mărfuri) Transport în afara depozitului Si: (îvr) ieșit¹ (48), ieșitură (27). 67 (Ctb; înv; îoc intrare) Cheltuire. 68 (Ctb; înv; îas) Expediere a corespondenței de afaceri Si: (îvr) ieșit¹ (50), ieșitură (29). 69 (În superstiții; îs) ~ cu plin (sau cu sec) Întâmpinare a cuiva cu un vas plin (sau cu un vas gol), ceea ce se crede că e semn bun (sau semn rău) Si: (îvr) ieșit¹ (51), ieșitură (30).

IEȘIRE, ieșiri, s. f. I. Acțiunea de a ieși și rezultatul ei. 1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «din») Părăsire a unei încăperi, a unui loc, a unui spațiu. La ieșire, însemn cîteva rînduri, în cartea de aur a muzeului. STANCU, U.R.S.S. 27. De la ieșirea din spital au trecut cîteva luni. SAHIA, N. 35. Jurase credință și supunere spînului la ieșirea din fîntînă. CREANGĂ, P. 232. ◊ Registru de intrare și ieșire = registru în care se înscriu, într-o administrație, hîrtiile oficiale sosite sau expediate. ◊ Expr. (Învechit) Ieșire la lumină = apariție, publicare. Mi s-a cerut din mai multe părți voie de a publica pe Sergentul Peneș și Oda, însă am refuzat înainte de ieșirea la lumină a numărului din Convorbiri care cuprinde aceste bucăți. ALECSANDRI, S. 95. ♦ Părăsire a unui cadru, a unei grupări, a unei organizații, a unei stări sau a unei situații. ♦ Fig. Soluție pentru a ieși dintr-o situație grea. Unde ai fi ajuns?... – În orice caz, nu în situația asta! Fără ieșire! Fără ieșire! BARANGA, I. 196. Nu mai era în stare să găsească nici o altă ieșire. CAMIL PETRESCU, N. 142. 2. Năvală, atac (din interiorul unei fortificații spre forțele inamice). Infanteria era... gata în orice moment a intra în foc, dacă inamicul ar fi încercat să facă vreo ieșire. D. ZAMFIRESCU, R. 233. ♦ Fig. (Franțuzism) Manifestare, prin vorbe, a unei atitudini ostile față de cineva sau ceva; critică violentă (adesea nedreaptă). Oratorul a avut cîteva ieșiri violente. II. (Concretizat) Locul prin care se iese (dintr-o încăpere, dintr-o curte etc.). Cei cîțiva, așezați pe grămezi, sar în sus alergînd spre ieșire. SAHIA, N. 42. Toate ieșirile acestui palat păzite! Nimeni nu va ieși pînă la noapte! NEGRUZZI, S. III 476.

IEȘIRE ~i f. 1) Loc special pe unde se iese (dintr-o clădire, localitate etc.). 2) Data înregistrării hârtiilor oficiale expediate de undeva (dintr-o instituție, întreprindere etc.). 3) Rezolvare a unei dificultăți; soluție pentru a scăpa dintr-o încurcătură. 4) fam. Activitate distractivă. ~ în natură. 5) Atac verbal (față de cineva); manifestare verbală violentă. 6) Bornă terminală a unei rețele electrice sau a unui sistem de transmisie. [G.-D. ieșirii] /v. a ieși

ĭeșíre f. Acțiunea de a ĭeși. Năvală a asediaților contra asediatorilor. Permisiune de a ĭeși: eleviĭ aŭ azĭ ĭeșire. Eŭf. Evacuare a intestinelor: bolnavu a avut ĭeșire. Fig. Atac de vorbe contra cuĭva: nu mă așteptam la această ĭeșire din partea luĭ.

ieșire s. f., g.-d. art. ieșirii; pl. ieșiri

ieșire s. f., g.-d. art. ieșirii; pl. ieșiri

ieșire s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ieșirii; pl. ieșiri

ieșire

ies, ieși 2, iese 3; iasă 3 conj., ieșeam 1 imp., ieșire inf. s.

IEȘIRE s. 1. eliberare, liberare, scăpare. (După ~ lui din închisoare.) 2. v. defecare. 3. decolorare, spălăcire. (~ unui material textil.)

IEȘIRE s. 1. eliberare, liberare, scăpare. (După ~ lui din închisoare.) 2. (FIZIOL.) purgație, scaun, (înv.) purgare. (N-a avut ~ de două zile.) 3. decolorare, spălăcire. (~ unui material textil.)

Ieșire ≠ intrare

Ieșirea (Exodul), carte a Vechiului Testament (a doua carte a Pentateuhului), scrisă de Moise care, în cele 40 cap. ale sale, cuprinde evenimentul istoric al ieșirii poporului evreu din robia egipteană spre Canaan. Cartea cuprinde legile și rânduielile care stau la baza vieții religioase a poporului evreu: instituirea sărbătorii Paștilor, încheierea Legământului și promulgarea Decalogului, construirea Cortului sfânt și a veșmintelor preoțești ș.a. Este numită și Exodul.

EXODUL (IEȘIREA), carte a „Vechiul Testament” (a doua din „Pentateuh”), relatând ieșirea (în jurul anului 1250 î. Hr.) din Egipt a evreilor conduși de Moise către „pământul făgăduinței”, primirea „Legii”, construirea cortului sfânt.