IMPOSIBILITATE, s. f. Caracterul sau situația a ceea ce este imposibil; faptul de a nu putea face ceva; neputință. – Din fr. impossibilité, lat. impossibilitas, -atis.

imposibilitate sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 52 / Pl: ~tăți / E: fr impossibilité, it impossibilitá, lat impossibilitas] Neputință.

IMPOSIBILITATE, imposibilități, s. f. Caracterul sau situația a ceea ce este imposibil; faptul de a nu putea face ceva; neputință. – Din fr. impossibilité, lat. impossibilitas, -atis.

IMPOSIBILITATE, imposibilități, s. f. Caracterul a ceea ce este imposibil; neputință. Ea vede lupta care se dă în mine și imposibilitatea de a fi fericit. IBRĂILEANU, A. 199.

IMPOSIBILITATE s.f. Caracterul a ceea ce este imposibil; lipsă de posibilitate, neputință. [Cf. fr. impossibilité, lat. impossibilitas].

IMPOSIBILITATE s. f. caracterul a ceea ce este imposibil; lucru imposibil. ◊ neputință. (< fr. impossibilité, lat. impossibilitas)

IMPOSIBILITATE f. 1) Caracter imposibil; lipsă de posibilitate; neputință. 2) Lucru imposibil. [G.-D. imposibilității] /<fr. impossibilité, lat. impossibilitas, ~atis

imposibilitate f. lipsa posibilității, neputință.

*imposibilitáte f. (lat. impossibílitas, -átis). Lipsă de posibilitate, neputință: a fi în imposibilitate de a plăti.

imposibilitate s. f., g.-d. art. imposibilității

imposibilitate s. f., g.-d. art. imposibilității

imposibilitate s. f., g.-d. art. imposibilității

IMPOSIBILITATE s. neputință. (~ de a face ceva.)

IMPOSIBILITATE s. neputință. (~ de a face ceva.)

Imposibilitate ≠ posibilitate

IMPOSIBILITATE. Subst. Imposibilitate, neputință; irealitate (rar). Dificultate, greutate, anevoință (înv.), obstacol (fig.), opreliște (fig.), stavilă (fig.), piedică, barieră (fig.), impediment, impas. Opoziție, opunere, împotrivire, împotriveală (rar). Interdicție, interzicere, oprire, restricție, prohibire, prohibiție. Utopie, vis. (fig.), himeră, iluzie (fig.). Absurditate. Lucruri imposibile, icre verzi (fig.), brînză de iepure (fig.), lapte de cuc (fig.). Adj. Imposibil, ireal, irealizabil, improbabil, neverosimil, fantezist, inimaginabil, de neconceput, de necrezut, incredibil, de neînchipuit, cu neputință; impracticabil, de nerezolvat, de netrecut; insolvabil, nesolvabil; inadmisibil, oprit, interzis, prohibit, prohibitiv, prohibitoriu. Iluzoriu, himeric, fantastic, utopic, utopist. Neputincios, incapabil. Vb. A fi imposibil, a fi de nerezolvat, a fi impracticabil, a nu se putea, a fi cu neputință, a nu avea nici o șansă, a nu avea sorți de izbîndă, a încerca imposibilul, a cere imposibilul, a cere lapte de la vacă stearpă, a se zbate în zadar, a căuta acul în carul cu fîn, a clădi castele de nisip, a trage nădejde ca broasca de păr (ca ursul de coadă, ca spînul de barbă, ca baba de dinți). A interzice, a opri, a nu încuviința, a se împotrivi, a se opune, a se pune împotrivă; a prohibi, a face imposibil, a îngrădi, a pune opreliște, a băga bețe în roate, a torpila (fig.), a contracara. Adv. Cu neputință, imposibil, peste poate, peste putință, exclus, de neconceput. Niciodată, în nici un fel, deloc, pentru nimic în lume; nici poveste (vorbă, pomeneală). V. greutate, inexistență, împotrivire, obstacol, opoziție.