opțiuni
  • info

14 definiții pentru incitație

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCITAȚIE, incitații, s. f. Incitare. – Din fr. incitation, lat. incitatio.

incitație sf [At: CONTEMP. 1948, nr. 108, 8/1 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: lat incitatio, fr incitation] 1-4 (Liv) Incitare (1-4). 5 (Blg; îoc inhibiție) Stare în care un organism reacționează rapid la stimuli reduși ca intensitate.

INCITAȚIE, incitații, s. f. (Livr.) Incitare. – Din fr. incitation, lat. incitatio.[1]

  1. Var. incitațiune (după definiția din DN) — LauraGellner

INCITAȚIE, incitații, s. f. (Franțuzism) Incitare. Lupta pentru prioritate devine pentru ideologii burghezi o armă de propagandă a «inegalității spirituale» a popoarelor, de incitație la dușmănie și certuri între popoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 13/5.

INCITAȚIE s.f. Incitare; instigare. [Gen. -iei, var. incitațiune s.f. / cf. fr. incitation, lat. incitatio].

INCITAȚIE s. f. incitare. (< fr. incitation, lat. incitatio)

incitațiune sf vz incitație

INCITAȚIUNE s.f. v. incitație.

*incitațiúne f. (lat. incitátio, -ónis). Acțiunea de a incita, instigațiune. – Și -áție și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

incitație (desp. -ți-e) s. f., art. incitația (desp. -ți-a), g.-d. art. incitației; pl. incitații, art. incitațiile (desp. -ți-i-)

incitație (-ți-e) s. f., art. incitația (-ți-a), g.-d. art. incitației; pl. incitații, art. incitațiile (-ți-i-)

incitație s. f. (sil. -ți-e), art. incitația (sil. -ți-a), g.-d. art. incitației; pl. incitații, art. incitațiile (sil. -ți-i-)[1]

  1. Var. incitațiune (după definiția din DN) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INCITAȚIE s. v. ațâțare, incitare, instigare, instigație, întărâtare, provocare, stârnire, tulburare.[1]

  1. Var. incitațiune (după definiția din DN) — LauraGellner

incitație s. v. AȚÎȚARE. INCITARE. INSTIGARE. INSTIGAȚIE. ÎNTĂRÎTARE. PROVOCARE. STÎRNIRE. TULBURARE.

Intrare: incitație
incitație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incitație
  • incitația
plural
  • incitații
  • incitațiile
genitiv-dativ singular
  • incitații
  • incitației
plural
  • incitații
  • incitațiilor
vocativ singular —
plural —
incitațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incitațiune
  • incitațiunea
plural
  • incitațiuni
  • incitațiunile
genitiv-dativ singular
  • incitațiuni
  • incitațiunii
plural
  • incitațiuni
  • incitațiunilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

incitație, incitațiisubstantiv feminin

  • 1. Incitare, instigare. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: incitare instigare
    • format_quote Lupta pentru prioritate devine pentru ideologii burghezi o armă de propagandă a «inegalității spirituale» a popoarelor, de incitație la dușmănie și certuri între popoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 13/5. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.