INCITARE, incitări, s. f. Acțiunea de a incita și rezultatul ei; ațâțare, întărâtare, instigare, incitație. – V. incita.

incitare sf [At: CONTEMP. 1949, nr. 164, 12/4 / Pl: ~tări / E: incita] 1 Ațâțare a unor porniri agresive Si: (liv) incitație (1), (rar) incitat¹ (1). 2 Îndemnare la ceva rău Si: instigare, (liv) incitație (2), (rar) incitat¹ (2). 3 (Fig) Deschidere a unei discuții polemice Si: (liv) incitație (3), (rar) incitat¹ (3). 4 (Blg) Aducere a unui organism într-o stare de concentrare în care reacționează rapid la stimuli reduși ca intensitate Si: (liv) incitație (4), (rar) incitat¹ (4).

INCITARE, incitări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a incita și rezultatul ei; ațâțare, întărâtare, instigare, incitație. – V. incita.

INCITARE, incitări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a incita; ațîțare, întărîtare; îndemnare (la o faptă rea), instigare, incitație.

INCITARE s.f. Acțiunea de a incita și rezultatul ei; ațîțare, întărîtare; instigare. [< incita].

INCITARE ~ări f. 1) v. A INCITA. 2) Îndemn la acțiuni violente; ațâțare; instigație; pornire; provocație. /v. a incita

*incitațiúne f. (lat. incitátio, -ónis). Acțiunea de a incita, instigațiune. – Și -áție și -áre.

incitare s. f., g.-d. art. incitării; pl. incitări

incitare s. f., g.-d. art. incitării; pl. incitări

incitare s. f., g.-d. art. incitării; pl. incitări

INCITARE s. 1. v. instigare. 2. v. stimulare.

INCITARE s. ațîțare, instigare, instigație, întărîtare, provocare, stîrnire, tulburare, (rar) incitație, provocație, (pop.) zădărîre. (~ maselor.)

incitare (fr. inciter „a ațâța”), orice enunț elementar sau contextual prin care vorbitorul ne face să simțim cum cuvintele pot dezlănțui faptele, de obicei prin propoziții imperative violente, puternic motivate în prealabil (P): „Zdrobiți orânduiala cea crudă și nedreaptă, Ce lumea o împarte în mizeri și bogați! Atunci când după moarte răsplata nu v-așteaptă, Faceți ca-n astă lume să aibă parte dreaptă, Egală fiecare, și să trăim ca frați!” (Eminescu). „Nu căuta dreptatea domnească, frățioare, Ia pe ciocoi ca hreanul, și-l dă pe răzătoare.” (T. Arghezi)